Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

se afla altarul de aur al tămâierii. Pe acest altar, preotul trebuia să ardă tămâie
în fiecare dimineață și în fiecare seară; coarnele altarului erau atinse cu
sângele jertfei pentru păcat și erau stropite cu sânge în ziua cea mare a
ispășirii. Focul de pe acest altar a fost aprins de Dumnezeu Însuși și era
îngrijit și păstrat cu sfințenie. Zi și noapte tămâia sfântă împrăștia parfumul
ei frumos mirositor în toate încăperile sfinte și în afară, până departe, în jurul
cortului întâlnirii.
Dincolo de perdeaua dinăuntru se afla Sfânta sfintelor, unde era
concentrat serviciul simbolic al ispășirii și mijlocirii și care alcătuia inelul de
legătură dintre cer și pământ. În această încăpere se afla chivotul, o ladă din
lemn de salcâm, poleită pe dinăuntru și pe dinafară cu aur și având un
chenar, ca o coroană, în partea de sus. El a fost făcut ca să păstreze tablele de
piatră, pe care Dumnezeu personal scrisese Cele Zece Porunci. De aceea, era
numit chivotul testamentului lui Dumnezeu, deoarece Cele Zece Porunci
stăteau la baza legământului, sau chivotul legământului făcut între
Dumnezeu și Israel.
Capacul sfântului chivot era numit tronul milei. El era făcut dintr-o
bucată de aur masiv și pe el stăteau doi heruvimi de aur, unul la un capăt și
altul la celălalt capăt. Câte o aripă a fiecărui înger era întinsă în sus, în timp
ce aripa cealaltă era strânsă peste corp (Ezechiel 1, 11), în semn de respect și
umilință. Poziția heruvimilor, cu fețele îndreptate unul către celălalt și
privind cu respect în jos, către chivot, reprezintă respectul cu care oștile
cerești privesc Legea lui Dumnezeu, cum și interesul lor față de planul de
mântuire. Deasupra tronului milei se afla șechina, manifestarea prezenței
divine, iar dintre heruvimi, Dumnezeu făcea cunoscut voia Lui. Soliile divine
erau uneori aduse la cunoștința marelui preot printr-o voce din nor. Alteori, o
lumină se odihnea asupra îngerului din dreapta, ceea ce însemna aprobare
sau primire, sau o umbră, un nor, se așeza pe cel din stânga, pentru a
descoperi dezaprobarea sau respingerea.
366