Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

mustrarea și și-a împietrit inima în nepocăință.
Această parte din istoria vieții lui David este plină de însemnătate
pentru păcătosul care se pocăiește. Este una dintre cele mai puternice
ilustrații care ne-au fost date cu privire la luptele și ispitele oamenilor și
adevărata pocăință și credință în Domnul Isus Hristos. În toate timpurile până
acum, aceasta s-a dovedit un izvor de încurajare pentru sufletele care, după
ce au căzut în păcat, se zbat sub povara vinovăției. Mii de copii ai lui
Dumnezeu care fuseseră ispitiți, când erau gata să se lase în voia disperării,
și-au amintit cum sincera pocăință și mărturisire a lui David a fost primită de
Dumnezeu, chiar dacă el a avut de suferit pentru abaterea lui; au prins curaj
pentru a se pocăi și a încerca din nou să umble pe calea poruncilor lui
Dumnezeu.
Acela care, sub mustrarea lui Dumnezeu, își umilește sufletul prin
mărturisire și pocăință, asemenea lui David, poate fi sigur că există nădejde
pentru el. Acela care, în credință, primește făgăduințele lui Dumnezeu va afla
iertare. Domnul nu va lepăda nici un suflet care se pocăiește cu adevărat. El a
dat făgăduința aceasta: «Să caute ocrotirea Mea, să facă pace cu Mine, da, să
facă pace cu Mine». (Isaia 27, 5.) «Să se lase cel rău de calea lui, și omul
nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea
milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând». (Isaia 55, 7.)
793