Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Samuel. Dacă i s-ar fi spus ce purtări rele au fiii săi, el i-ar fi demis imediat;
dar nu lucrul acesta îl doreau petiționarii. Samuel a văzut că adevăratul lor
motiv era mândria și nemulțumirea, iar cererea lor era urmarea unei intenții
bine cumpănite și hotărâte. Împotriva lui Samuel nu se ridica nici o plângere.
Toți recunoșteau cinstea și înțelepciunea conducerii sale, dar bătrânul profet
a văzut în cererea lor o acuzație împotriva lui și o încercare directă de a-l da
la o parte. Totuși, el nu și-a trădat adevăratele sentimente; n-a rostit nici un
reproș, ci a adus problema aceasta înaintea Domnului, în rugăciune, și a
căutat sfat numai la El.
Iar Domnul i-a spus lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ți
va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine Mă leapădă, ca să nu mai
domnesc peste ei. Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna de când i-
am scos din Egipt până în ziua de azi; M-au părăsit și au slujit altor
dumnezei”. Profetului i s-a arătat greșeala pe care o făcea când lăsa să se
simtă jignit de purtarea poporului. Nu față de el dovediseră ei lipsă de
bunăcuviință, ci față de autoritatea lui Dumnezeu, care îi rânduise pe
conducătorii poporului Său. Aceia care îl disprețuiesc și îl leapădă pe servul
credincios al lui Dumnezeu arată dispreț nu numai față de om, ci și față de
Domnul care l-a trimis. Sunt lepădate cuvintele lui Dumnezeu, îndemnurile
Lui, sfaturile Lui. Autoritatea Lui era acum cea respinsă.
Timpul celei mai mari prosperități a lui Israel fusese acela în care
Domnul fusese recunoscut ca Împărat -- când legile și guvernarea instituite
de El fuseseră privite ca întrecându-le pe ale celorlalte națiuni. Moise îi
declarase lui Israel următoarele, cu privire la poruncile Domnului: „Aceasta
va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi
vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: «Acest neam mare este un popor
cu totul înțelept și priceput!»” (Deuteronom 4, 6.) Prin îndepărtarea de Legea
lui Dumnezeu, evreii nu au devenit poporul dorit de Dumnezeu și apoi au
pus toate relele -- rezultatul propriilor lor păcate și nebunii -- în sarcina
guvernării lui Dumnezeu. Atât de deplin fuseseră ei orbiți de păcat!
660