Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Dumnezeu fusese dezonorat în ochii adunării poporului Israel, când ar fi
trebuit să fie onorat și preamărit.
Cu prilejul acesta, Dumnezeu n-a pronunțat nici o judecată asupra
acelora care prin purtarea lor nelegiuită i-au provocat atât de mult pe Moise
și Aaron. Toată dezaprobarea a căzut asupra conducătorilor. Aceia care
stăteau ca reprezentanți ai lui Dumnezeu nu L-au onorat. Moise și Aaron s-
au simțit ei înșiși jigniți, pierzând din vedere faptul că poporul nu cârtea
împotriva lor, ci împotriva lui Dumnezeu. Datorită faptului că au privit la ei
și s-au lăsat duși de propriile resentimente, au căzut în păcat fără să-și dea
seama și n-au mai putut să-i arate poporului vinovăția lui cea mare înaintea
lui Dumnezeu.
Amară și plină de umilință a fost judecata rostită fără întârziere.
„Atunci Domnul a zis lui Moise: «Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă
sfințiți înaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara
pe care i-o dau»”. Ei trebuia să moară împreună cu răzvrătitul Israel înainte
de trecerea Iordanului. Dacă Moise și Aaron ar fi nutrit un spirit de înălțare
de sine sau ar fi manifestat un spirit pătimaș în fața avertizării și mustrării
divine, vinovăția lor ar fi fost mult mai mare. Dar ei nu s-au făcut vinovați de
un păcat cu voia, în mod deliberat, ci au fost biruiți de o ispită neașteptată,
iar căința lor a fost imediată și din toată inima. Domnul a primit pocăința lor,
deși, datorită răului pe care păcatul lor îl putea provoca în mijlocul
poporului, nu putea să anuleze pedeapsa.
Moise nu și-a tăinuit pedeapsa, ci i-a spus poporului că, deoarece nu I-a
dat lui Dumnezeu slava cuvenită, el nu va putea să-i conducă în țara
făgăduită. Le-a cerut să ia aminte la pedeapsa severă, pronunțată în dreptul
său, și să judece apoi cum privește Dumnezeu cârtirea lor, punând numai
asupra unui om pedeapsa care -- din cauza păcatelor lor -- ar fi trebuit să vină
asupra lor. El le-a spus că I-a cerut cu insistență lui Dumnezeu să revină
asupra acestei hotărâri, dar fusese refuzat. „Dar Domnul S-a mâniat pe mine,
450