Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

nimic care suflă”. (Deuteronom 7, 2; 20, 16.) Multora li se pare că poruncile
acestea sunt potrivnice spiritului de milă și iubire descoperit în alte părți ale
Bibliei; dar, în realitate, nu este altceva decât ceea ce cerea dreptatea și
înțelepciunea infinită. Dumnezeu Se pregătea să îi așeze pe izraeliți în
Canaan și să dezvolte între ei o cârmuire și o națiune care să fie manifestarea
împărăției Lui pe pământ. Ei nu trebuia să fie numai moștenitorii adevăratei
religii, ci să și răspândească pe întreaga față a pământului principiile
acesteia. Canaaniții se dedaseră la păgânismul cel mai depravat și cel mai
degradant și era necesar ca pământul să fie curățit de aceia care ar fi
împiedicat cu siguranță împlinirea planurilor milostive ale lui Dumnezeu.
Locuitorilor Canaanului li se dăduseră prilejuri suficiente pentru
pocăință. Cu patruzeci de ani înainte, trecerea prin Marea Roșie și plăgile
care loviseră Egiptul dovediseră puterea Dumnezeului lui Israel. Iar acum, de
curând, înfrângerea împăraților din Madian, Galaad și Basan arătase din nou
că Iehova este mai presus de toți zeii. Sfințenia caracterului Lui și neplăcerea
Sa față de orice întinăciune se arătaseră în pedepsele cu care fusese lovit
Israel pentru că luase parte la ceremoniile spurcate ale lui Baal-Peor. Toate
întâmplările acestea le erau cunoscute locuitorilor Ierihonului și între ei erau
mulți care împărtășeau credința femeii Rahav -- că Dumnezeul lui Israel este
Dumnezeul cerului și al pământului -- chiar dacă întârziau să-i urmeze pilda.
Ca și oamenii dinainte de potop, canaaniții trăiau numai pentru a batjocori
Cerul și a întina pământul. De aceea, atât iubirea, cât și dreptatea cereau
grabnica executare a acestor răsculați împotriva lui Dumnezeu și vrăjmași ai
oamenilor.
Cât de ușor oștirile cerului au doborât la pământ zidurile Ierihonului,
cetatea mândră, ale cărei fortificații umpluseră de groază cu patruzeci de ani
în urmă pe iscoadele lipsite de credință! Puternicul lui Israel spusese: „Ți-am
dat Ierihonul în mâinile tale”. Împotriva cuvântului acestuia puterea
omenească n-avea ce face.
531