Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

fuseseră atât de minunat eliberați. Mijlocirea lui Moise în favoarea poporului
Israel ilustrează mijlocirea lui Hristos pentru cei păcătoși. Dar Domnul n-a
îngăduit ca Moise să poarte, așa cum a purtat Hristos, vina celui păcătos. „Pe
cel ce a păcătuit împotriva Mea”, a spus El, „pe acela îl voi șterge din cartea
Mea”.
Cu profundă durere, poporul și-a îngropat morții. Trei mii au căzut
uciși de sabie; o plagă avea să izbucnească în curând în tabără; și acum solia
ajunse la ei, și anume că prezența divină nu-i va mai însoți deloc în
peregrinările lor. Iehova a declarat: „Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să
nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat”. Și porunca ce s-a
dat a fost: „Aruncă-ți acum podoabele de pe tine, și voi vedea ce-ți voi face”.
În toată tabăra erau acum bocete. În pocăință și umilință, „copiii lui Israel șiau
scos de pe ei podoabele și au plecat de la muntele Horeb”.
Prin porunca divină, cortul care servise ca loc temporar de închinare a
fost mutat „afară din tabără, la o depărtare oarecare”. Aceasta a fost încă o
dovadă a faptului că Dumnezeu Își retrăsese prezența din mijlocul lor. El
avea să Se descopere pe Sine lui Moise, dar nu unui astfel de popor.
Mustrarea a fost adânc simțită și, pentru mulțimea care avea mustrări de
conștiință, aceasta apărea ca o prevestire a unei mari nenorociri. Oare nu
cumva Dumnezeu l-a despărțit pe Moise de tabără pentru ca să-i poată nimici
pe deplin? Dar n-au fost lăsați fără nădejde. Cortul a fost ridicat în afara
taberei, dar Moise l-a numit „Cortul întâlnirii”. Toți aceia care erau în adevăr
pocăiți și doreau să se întoarcă la Domnul erau îndrumați să repare acolo răul
făcut, să-și mărturisească păcatele și să caute mila Sa. Când se întorceau la
corturile lor, Moise a intrat în tabernacol. Cu un chinuitor interes, poporul
aștepta unele semne care să arate că mijlocirea sa în favoarea lor a fost
primită. Dacă Dumnezeu va consimți să Se întâlnească cu el, atunci puteau
spera că nu aveau să fie cu totul nimiciți. Când stâlpul de nor a coborât și s-a
așezat la intrarea sanctuarului, poporul a plâns de bucurie, s-a sculat și s-a
aruncat „cu fața la pământ la ușa cortului lui”.
343