Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

frumuseți. Viile cu ciorchinii lor de aur străluceau în bătaia soarelui. Copacii
pădurii, cu frunzele lor verzi, se unduiau în bătaia vântului. El privea soarele,
care inunda cerul cu lumină, cum se ridica asemeni unui mire din odaia sa,
bucurându-se ca un viteaz, care pornește la drum. În fața lui se ridicau
mândrele vârfuri ale dealurilor, înălțându-se spre cer; departe, se zăreau
stâncile golașe ale lanțului muntos al Moabului, iar deasupra tuturor se
întindea bolta cerului, albastră și plăcută. Dincolo de toate acestea era
Dumnezeu. Nu-L putea vedea, dar lucrările Lui erau pline de lauda Lui.
Lumina zilei care îmbrăca în aur pădurea și muntele, livezile și apele, îi
conducea gândurile la Părintele luminii de la care se coboară orice dar bun și
desăvârșit. Descoperirile zilnice ale caracterului și maiestății Creatorului
umpleau inima tânărului poet de ardoare și bucurie. Admirându-L pe
Dumnezeu și lucrările Lui, însușirile minții și inimii lui David sporeau și se
întăreau pentru lucrarea lui de mai târziu. Zilnic, el ajungea într-o comuniune
tot mai intimă cu Dumnezeu. Sufletul său pătrundea adâncimi tot mai mari,
pentru a afla noi subiecte care să-i inspire cântecul și să-i trezească harpa.
Melodia bogată a glasului său se revărsa în aer și răsuna pe dealuri, ca un
răspuns la imnurile îngerilor din cer.
Cine ar putea să cântărească roadele anilor acelora de muncă și pribegie
printre colinele singuratice? Legătura cu natura și cu Dumnezeu și grija
pentru turmele sale umile trebuia nu numai să formeze caracterul lui David și
să influențeze viața lui de mai târziu, ci, prin psalmii dulcelui cântăreț al lui
Israel, trebuia să aprindă în toate veacurile viitoare iubirea și credința în
inima poporului lui Dumnezeu și să-l apropie de inima veșnic iubitoare a
Aceluia în care trăiesc toate făpturile Sale.
David a continuat să se pregătească în frumusețea și puterea anilor
tinereții sale, pentru a ocupa o poziție înaltă între cei mai aleși oameni de pe
pământ. Talentele sale -- daruri prețioase de la Dumnezeu -- erau folosite
pentru a preamări slava Dătătorului. Ocaziile de meditație și de cercetare de
sine au folosit pentru a-l îmbogăți cu acea înțelepciune și evlavie care-l
700