Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

putere și credință.
Chiar înainte de a fi chemat la curtea lui Saul, David se distinsese prin
fapte de bravură. Slujbașul care îi atrăsese atenția împăratului asupra lui a
spus despre el că este „un om tare și voinic, vorbește bine, este frumos la
chip”, apoi a adăugat: „Domnul este cu el”. (1 Samuel 16, 18.)
Când izraeliții au declarat război filistenilor, trei dintre fiii lui Isai s-au
alăturat oștirii lui Saul; dar David rămăsese acasă. Totuși, după un timp, el s-
a dus să viziteze tabăra lui Saul. Trimis de tatăl său, el trebuia să le ducă
fraților săi mai mari o solie și un dar și să afle dacă sunt încă sănătoși și în
siguranță. Dar, fără ca Isai să știe lucrul acesta, tânărul păstor avea o
însărcinare mai mare. Oștile lui Israel erau în primejdie și David fusese
condus de un înger pentru a-și salva poporul.
Apropiindu-se de oștire, David auzi zgomotul unei mari mișcări, ca la
începutul unei încăierări. „Oștirea pornise să se așeze în rânduri de bătaie și
scotea strigăte de război”. Israel și filistenii se înșiraseră oștire către oștire.
David fugi spre locul unde era oastea și îi salută pe frații săi. În timp ce
vorbea cu ei, apăru Goliat, apărătorul filistenilor, îi batjocori pe izraeliți și-i
provocă să scoată din rândurile lor un om care să se lupte cu el. Își repetă
provocarea și, când văzu că întregul Israel e cuprins de teamă și înțelese că
provocarea filisteanului le fusese aruncată zi după zi, fără să se ridice vreun
luptător pentru a-l aduce la tăcere pe lăudăros, David se aprinse de mânie.
Ardea de zel să apere onoarea viului Dumnezeu și a poporului Său.
Oștirea lui Dumnezeu era descurajată. Tot avântul îi pierise. Fiecare
zicea: „Ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocară
asupra lui Israel.” Plin de rușine și supărare, David strigă: „Cine este
filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului
celui viu?”
704