Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

cetatea Iabes din Galaad. Locuitorii au încercat să obțină un legământ de
pace, obligându-se să le plătească bir amoniților. Însă regele lor, plin de
sălbăticie, era dispus să încheie acest legământ numai cu condiția de a-i
scoate fiecăruia dintre ei ochiul drept, ca să facă din ei dovada veșnică a
puterii lui.
Oamenii din cetatea asediată au cerut un răgaz de șapte zile. Până
atunci amoniții s-au retras, zicând că prin aceasta vor face și mai
strălucitoare biruința lor. Îndată au fost trimiși soli din Iabes pentru a cere
ajutor de la semințiile ce se aflau la apus de Iordan. Vestea a fost adusă la
Ghibea, provocând o mare spaimă. Saul, care se întorcea seara de la câmp,
unde arase toată ziua, a auzit jelirile zgomotoase ale poporului care-i spuneau
că trebuie să se fi întâmplat o mare nenorocire. El zise: „Ce are poporul de
plânge?” Când i s-a povestit dezonoranta întâmplare, s-au trezit toate puterile
care dormitau în el. „Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.... A luat o pereche
de boi, i-a tăiat în bucăți și le-a trimis prin soli în tot ținutul lui Israel, zicând:
«Oricine nu va merge după Saul și Samuel, își va vedea boii tăiați la fel»”.
Trei sute treizeci de mii de bărbați s-au adunat pe platoul Bezec sub
comanda lui Saul. Îndată au fost trimiși soli la cetatea asediată, cu asigurarea
că a doua zi dimineața, chiar în ziua când trebuia să se supună amoniților,
puteau să aștepte ajutor. Printr-un marș forțat în timpul nopții, Saul și oștirea
lui au trecut Iordanul, ajungând la Iabes în „straja dimineții”. Ca și Ghedeon,
el își împărți oștirea în trei grupe și se aruncă de îndată asupra amoniților
care, fără să viseze măcar primejdia, erau mai puțin ca oricând de strajă. În
panica ce a urmat, au fost bătuți deplin. „Cei ce au scăpat, au fost risipiți și n-
au rămas doi laolaltă” dintre ei.
Rapida hotărâre și vitejia lui Saul, ca și talentul strategic de care a dat
dovadă, conducând cu succes o oștire atât de mare, erau însușiri pe care le
ceruse poporul pentru a putea să se compare cu alte națiuni. Poporul îl salută
acum ca împărat, atribuind succesul puterii omenești și uitând în felul acesta
669