Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 50
Zecimi și daruri
În economia administrației evreilor, o zecime din toate veniturile lor
era rânduită pentru susținerea serviciului divin public. Așa i-a declarat Moise
lui Israel: „Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din
rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului”. „Orice
zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială
închinată Domnului”. (Leviticul 27, 30.32.)
Dar rânduiala zecimii nu a început cu evreii. Din cele mai vechi timpuri
Domnul a cerut zecimea pentru Sine, iar cererea aceasta a fost recunoscută și
onorată. Avraam i-a plătit zecime lui Melhisedec, preotul Dumnezeului Celui
Prea Înalt. (Geneza 14, 20; 28, 22.) Când Iacov era călător și fugar la Betel,
I-a făgăduit Domnului: „Îți voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da”. Când
izraeliții erau pe punctul de a fi constituiți ca națiune, li s-a reafirmat legea
zecimii ca o rânduială poruncită de Dumnezeu, de a cărei ascultare depindea
buna lor stare.
Rânduiala zecimii și a darurilor a fost dată pentru a întipări în mintea
oamenilor marele adevăr că Dumnezeu este izvorul tuturor binecuvântărilor
pentru creaturile Sale și că Lui I se cuvine recunoștința oamenilor pentru
darurile bune ale providenței Sale.
„El dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile”. Domnul declară: „Ale
Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, fiarele munților cu miile lor”. „Al
Meu este aurul și argintul”. Și tot Dumnezeu dă oamenilor puterea de a
strânge bunuri. (Faptele Apostolilor 17, 25; Psalmii 50, 10; Hagai 2, 9;
Deuteronom 8, 18.) Ca recunoaștere că toate acestea vin de la El, Domnul a
570