Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

temerea că Dumnezeu nu este în stare să-l califice pentru marea lucrare la
care El îl chemase sau că a făcut o greșeală în ceea ce privește alegerea
omului.
Acum, Moise a fost îndreptat spre Aaron, fratele său mai mare, care,
folosind zilnic limba egipteană, era în stare s-o vorbească în mod perfect. I s-
a spus că Aaron venea în întâmpinarea sa. Următoarele cuvinte rostite de
Domnul erau o categorică poruncă:
„Tu îi vei vorbi și vei pune cuvintele în gura lui; și Eu voi fi cu gura ta
și cu gura lui; și vă voi învăța ce veți avea de făcut. El va vorbi poporului
pentru tine, îți va sluji drept gură, și tu vei ține pentru el locul lui Dumnezeu.
Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele”. (Exod 4, 15-17.) Acum,
el nu mai avea motive să mai opună vreo rezistență, căci orice pricină de
scuză fusese dată la o parte.
Porunca divină dată lui Moise l-a găsit pe acesta lipsit de încredere în
sine, greoi la vorbire și timid. El era copleșit de simțământul nevredniciei
sale de a fi port-vocea lui Dumnezeu pentru Israel. Dar, o dată ce a acceptat
această lucrare, el a pășit în ea cu toată inima, punându-și toată încrederea în
Domnul. Măreția acestei misiunii a chemat la lucru cele mai bune puteri ale
minții sale. Dumnezeu a binecuvântat această dispoziție a sa de a asculta
imediat și el a devenit elocvent în vorbire, plin de nădejde, stăpân pe sine și
în totul pregătit pentru a săvârși cele mai mari lucrări ce au fost date vreodată
omului să le săvârșească. Acesta este un exemplu de ceea ce face Dumnezeu
pentru întărirea caracterului acelora care se încred în totul în El și se predau
fără rezervă poruncii Sale.
Un om care acceptă răspunderile pe care Dumnezeu le așează asupra
lui și, cu tot sufletul său, caută să se califice pentru a purta cum se cuvine
aceste responsabilități va crește în putere și îndemânare. Oricât de umilă ar fi
263