Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Ochii tuturor copiilor lui Israel erau ațintiți asupra lui Moise, în timp
ce, plini de groază, stăteau în așteptarea evenimentului. Când el a terminat de
vorbit, pământul s-a despicat în două și cei răzvrătiți au fost înghițiți de vii
cu tot ceea ce aveau și „au pierit din mijlocul adunării”. Poporul a fugit,
condamnându-se ca părtaș la acest păcat. Dar judecata lui Dumnezeu nu era
încă încheiată. Un foc a ieșit din nor și i-a mistuit pe cei două sute cincizeci
de prinți care aduceau tămâie. Acești oameni care nu se răzvrăteau prima
dată nu au fost nimiciți o dată cu principalii autori ai conspirației. Lor li s-a
îngăduit să vadă sfârșitul acestora și să aibă ocazia să se pocăiască, dar ei
simpatizau cu cei răzvrătiți și au împărtășit soarta lor. Chiar și atunci când
Moise i-a cerut poporului Israel să fugă de nimicirea ce stătea să vină,
judecata divină ar fi putut să fie oprită, dacă Core și ceata lui s-ar fi pocăit și
ar fi cerut iertare. Dar stăruința lor încăpățânată le-a pecetluit soarta. Întreaga
adunare era părtașă la vina lor, căci toți, într-o măsură mai mare sau mai
mică, au simpatizat cu ei. Și totuși, Dumnezeu, în marea Lui milă, a făcut o
deosebire între conducătorii răzvrătirii și aceia pe care aceștia îi conduseseră.
Acelora care s-au lăsat înșelați li s-a dat timp pentru pocăință. Li s-au dat
dovezi zdrobitoare că erau greșiți și că Moise avea dreptate. Iar manifestarea
deosebită a puterii lui Dumnezeu a înlăturat orice îndoială.
Domnul Isus, Îngerul care mergea înaintea evreilor, a căutat să-i scape
de la nimicire. Iertarea era gata să le fie dată. Judecata lui Dumnezeu era
acum foarte aproape și apela la ei în vederea pocăinței. O intervenție
specială, irezistibilă, a Cerului făcuse ca răzvrătirea lor să se oprească.
Acum, dacă aveau să răspundă la intervenția providenței lui Dumnezeu,
puteau fi salvați. Dar, în timp ce fugeau de judecată, din cauza fricii de
nimicire, răzvrătirea lor nu era vindecată. Ei s-au întors în noaptea aceea la
corturile lor îngroziți, dar nu pocăiți.
Ei fuseseră lingușiți de Core și oamenii lui până când au început ei
înșiși să creadă că, în adevăr, erau oameni foarte buni, că fuseseră înșelați și
430