Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

încât aceia care-l cunoscuseră mai înainte exclamau uimiți: „Ce s-a întâmplat
cu fiul lui Chiș? Oare și Saul este între prooroci?”
Când Saul s-a unit cu profeții serviciului de adorare a lui Dumnezeu, s-
a produs în el o mare schimbare prin Duhul lui Dumnezeu. Lumina curăției
și sfințeniei lui Dumnezeu a strălucit în întunericul inimii firești. El s-a văzut
așa cum era, cum îl vedea Dumnezeu. A văzut frumusețea sfințeniei. De
acum era chemat să ducă lupta împotriva păcatului și a lui Satana și i s-a
arătat că numai de la Dumnezeu trebuie să primească puterea necesară pentru
această luptă. Planul de Mântuire, care mai înainte îi păruse întunecos și
nelămurit, i-a fost descoperit puterii sale de pricepere. Domnul i-a acordat
curaj și înțelepciune pentru înalta chemare. El i-a descoperit Izvorul puterii și
al harului și i-a luminat mintea cu privire la cererile lui Dumnezeu și la
propria sa datorie.
Ungerea lui Saul ca împărat nu fusese făcută cunoscută poporului.
Alegerea lui Dumnezeu trebuia să aibă loc public, prin tragere la sorți. În
scopul acesta, Samuel a chemat poporul la Mițpa. Mai întâi s-au făcut
rugăciuni ca Dumnezeu să-i călăuzească; apoi a urmat ceremonia solemnă a
tragerii la sorți. În tăcere, poporul aștepta rezultatul. S-a tras la sorți mai întâi
seminția, apoi neamul și în sfârșit familia, pentru ca în cele din urmă să fie
tras sorțul pentru Saul, fiul lui Chiș, omul ales. Dar Saul nu era în adunare.
Împovărat de simțământul marii răspunderi care trebuia să-i revină, se
retrăsese pe ascuns. A fost adus înapoi la adunare, care a văzut cu mândrie și
satisfacție că el avea o înfățișare nobilă și împărătească, întrecându-i pe toți
„de la umăr în sus”. Însuși Samuel a exclamat, când l-a înfățișat poporului:
„Vedeți pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să
fie ca el”. Iar ca răspuns, din piepturile acelei mari mulțimi s-a înălțat un
prelung și puternic strigăt de bucurie: „Trăiască împăratul!”
Apoi Samuel a expus înaintea poporului „dreptul împărăției”, explicând
lămurit principiile pe care se întemeia conducerea monarhică și după care
667