Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

timp de șase zile: dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi»”. (Exod 16,
25-26.)
Dumnezeu cere ca ziua Sa cea sfântă să fie păzită cu sfințenie astăzi,
așa cum era în timpul poporului Israel. Porunca dată poporului evreu ar
trebui să fie privită de către toți creștinii ca o poruncă a lui Iehova adresată
lor. Ziua dinaintea Sabatului ar trebui să fie o zi de pregătire, în care totul
trebuie să fie gata pentru orele ei sfinte. În nici un caz n-ar trebui să se
îngăduie ca treburile noastre să fie puse mai presus de acest timp sfânt.
Dumnezeu a poruncit ca cei bolnavi și suferinzi să fie îngrijiți; munca cerută
pentru a-i face să se simtă mai bine este o lucrare a milei, și aceasta nu
constituie o violare a Sabatului; dar orice lucrare nenecesară trebuie să fie
evitată. Mulți lasă până la începutul Sabatului lucruri mici care trebuie făcute
în ziua de pregătire. Aceasta n-ar trebui să se întâmple. Lucrarea ce este
neglijată până la începutul Sabatului ar trebui să rămână nefăcută până ce
acesta a trecut. Acest mod de a lucra poate să ajute memoria celor neglijenți
și să-i facă atenți să-și facă lucrările în cele șase zile de lucru.
În fiecare săptămână, în timpul lungii lor călătorii în pustie, izraeliții au
fost martorii unei întreite minuni, menite a impresiona mințile lor cu privire
la sfințenia Sabatului: o dublă cantitate de mană ce cădea în ziua a șasea, dar
mana nu cădea în cea de-a șaptea zi, iar porția necesară pentru ziua Sabatului
se păstra dulce și curată, pe când dacă ar fi fost păstrată altă dată, de pe o zi
pe alta, n-ar mai fi fost bună de mâncat.
În împrejurările legate de căderea manei, avem dovada concludentă că
Sabatul nu a fost instituit, așa cum pretind unii, atunci când a fost dată Legea
pe Sinai. Mai înainte ca izraeliții să vină la Sinai, ei au înțeles că păzirea
Sabatului este obligatorie pentru ei. Fiind obligați să adune în fiecare zi de
vineri o porție dublă de mană în pregătirea lor pentru Sabat, zi în care nu
cădea mană deloc, natura sacră a zilei de odihnă era mereu întipărită asupra
lor. Iar când unii din popor au ieșit în ziua Sabatului să strângă mană,
307