Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

inima tatălui: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac ...
și adu-l ardere de tot”. (Geneza 22, 2.) Isaac era lumina căminului său,
mângâierea bătrâneților sale și, mai presus de toate, moștenitor al
binecuvântărilor promise. Pierderea unui astfel de fiu, din cauza vreunui
accident sau a unei boli, i-ar fi sfâșiat inima acestui tată iubitor, ar fi
încovoiat de durere capul său albit; dar lui i se dăduse porunca să verse
sângele fiului său cu propriile mâini. Lucrul acesta i se părea îngrozitor și
imposibil de îndeplinit.
Satana era alături, gata să-i sugereze ideea că el trebuie să se fi înșelat,
căci Legea divină poruncește „Să nu ucizi”, iar Dumnezeu nu poate cere ceea
ce El a interzis cândva. Ieșind din cortul său, Avraam privi în sus la
strălucirea liniștită a cerului fără nori și își reaminti făgăduința făcută lui cu
aproape cincizeci de ani înainte, și anume că sămânța sa va fi ca stelele de
numeroasă. Dacă această făgăduință avea să fie îndeplinită prin Isaac, cum
putea el să fie dat morții? Avraam era ispitit să creadă că este victima unei
înșelăciuni. În îndoiala și chinul său sufletesc, se plecă la pământ și se rugă
așa cum nu se mai rugase niciodată pentru o confirmare a poruncii că, întradevăr,
el trebuie să aducă la îndeplinire datoria aceasta teribilă. El și-a adus
aminte de îngerii trimiși pentru a-i descoperi planul lui Dumnezeu de a
nimici Sodoma și care-i aduseseră făgăduința că i se va naște acest fiu, Isaac,
și s-a dus la locul unde de atâtea ori îi întâmpinase pe solii cerești,
nădăjduind să-i întâlnească din nou și să primească noi îndrumări; dar nimeni
nu veni în ajutorul său. Întunericul părea că-l copleșise; dar porunca lui
Dumnezeu suna în urechile sale: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care-l
iubești, pe Isaac”. Porunca trebuia să fie ascultată, și el nu îndrăzni să
zăbovească. Ziua se apropia și el trebuia să pornească la drum.
Întorcându-se la cortul său, el merse la locul în care Isaac dormea
somnul adânc și netulburat al tinereții și nevinovăției. Pentru un moment,
tatăl privi chipul cel scump al fiului său și apoi se îndepărtă cutremurânduse.
El merse apoi până la Sara, care de asemenea dormea și ea. Să o trezească
146