Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Marele act al credinței lui Avraam stă asemenea unui stâlp de lumină,
iluminând calea slujitorilor lui Dumnezeu din toate veacurile. Avraam n-a
căutat o scuză pentru a se sustrage aducerii la îndeplinire a voii lui
Dumnezeu. În timpul celor trei zile cât a ținut călătoria, al a avut suficient
timp să se gândească și să se îndoiască de Dumnezeu, dacă el ar fi dorit să se
îndoiască. El ar fi putut gândi că prin sacrificarea fiului său avea să fie privit
ca un ucigaș, un al doilea Cain, că acest fapt ar fi făcut ca învățătura lui să fie
lepădată și disprețuită și să-i nimicească astfel puterea de a face bine
semenilor săi. El ar fi putut argumenta că vârsta sa îl scutea de ascultare. Dar
patriarhul n-a căutat refugiu în nici una din aceste scuze. Avraam era și el
om; sentimentele și atașamentele lui erau ca și ale noastre; dar el nu s-a oprit
ca să întrebe cum avea să se împlinească făgăduința făcută, dacă Isaac avea
să fie sacrificat. El n-a stat să discute cu inima lui chinuită. El știa că
Dumnezeu este drept și neprihănit în toate cerințele Lui și împlini porunca
primită, până la litera ei.
„Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire; și el a
fost numit prietenul lui Dumnezeu”. (Iacov 2, 23.) Iar Pavel spune: „Fii ai lui
Avraam sunt cei ce au credință”. (Galateni 3, 7.) Credința lui Avraam însă s-
a manifestat prin faptele sale. „Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit
neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? Vezi că
credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința a ajuns
desăvârșită”. (Iacov 2, 21-22.) Mulți nu izbutesc să înțeleagă legătura dintre
credință și fapte. Ei spun: „Credeți numai în Hristos și n-aveți de ce să vă
temeți. Nu trebuie să vă faceți griji pentru că nu țineți Legea”. Dar adevărata
credință se va manifesta prin ascultare. Isus spunea iudeilor necredincioși:
„Dacă ați fi copii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam”. (Ioan 8, 39.)
Iar cu privire la părintele credincioșilor Domnul declară: „Avraam a ascultat
de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduielile
Mele”. (Geneza 26, 5.) Apostolul Iacov zice: „Credința, dacă n-are fapte,
este moartă”. (Iacov 2, 17.) Iar Ioan, care stăruie atât de mult asupra iubirii,
150