Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

poporului de partea lui.
Având mereu în față amintirea propriei sale călcări a Legii lui
Dumnezeu, David era ca paralizat din punct de vedere moral; părea slab și
nehotărât, în timp ce înainte de păcat fusese curajos și hotărât. Influența lui
înaintea poporului slăbise. Iar toate acestea înlesneau planurile fiului său
ambițios.
Prin influența lui Ioab, Absalom a primit îngăduința să vină în fața
tatălui său; dar, cu toată împăcarea formală, el și-a urmărit mai departe
uneltirile ambițioase. Aproape că și-a luat rangul de împărat, având care și
cai și cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. În timp ce împăratul era
din ce în ce mai dornic de singurătate și liniște, Absalom căuta în mod
viclean să câștige favoarea poporului.
Influența atitudinii lui David, de nepăsare și nehotărâre, s-a extins și
asupra supușilor săi; neglijența și delăsarea se dădeau pe față în
administrarea justiției. Prin istețimea sa, Absalom întorcea spre folosul său
orice pricină de nemulțumire. Acest bărbat cu înfățișarea aleasă putea fi
văzut la poarta cetății în fiecare zi, loc unde o mulțime de oameni, cu
plângerile lor, așteptau să prezinte nedreptățile ce li se făceau pentru a se lua
măsuri de îndreptare.
Absalom se amesteca printre ei și le asculta plângerile, exprimându-și
simpatia cu suferințele lor și regretul pentru incapacitatea conducerii. După
ce asculta nemulțumirea cuiva din Israel, prințul spunea: „Iată, pricina ta este
bună și dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu te va asculta”; și
adăuga: „«De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o
neînțelegere și o judecată, ar veni la mine și i-aș face dreptate». Și când se
apropia cineva să se închine înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca și-l
săruta”.
797