Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

pe terenul lui Satana.
Chiar înainte ca sentința divină să fi fost rostită împotriva lui, David a
început să culeagă roadele păcatului. Inima lui David nu mai avea liniște.
Chinul sufletesc pe care l-a îndurat în tot timpul acesta este scos în evidență
în Psalmii 32. El zice:
«Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!
Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea Și în duhul
căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de
gemetele mele necurmate, Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; Mi
se usca vlaga, cum se usucă pământul de seceta verii.» (Versetul 1-4.)
Iar Psalmii 51 este o mărturisire a pocăinței lui David, atunci când i-a
fost adresată solia de mustrare din partea lui Dumnezeu:
«Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta
cea mare, șterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea
mea, Și curăță-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, Și
păcatul meu stă necurmat înaintea mea! Curăță-mă cu isop, și voi fi curat;
Spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie și bucurie, Și
oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-Ți privirea de la
păcatele mele, Șterge toate fărădelegile mele! Zidește în mine o inimă curată,
Dumnezeule, Pune în mine un duh nou și statornic. Nu mă lepăda de la Fața
Ta, Și nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii
Tale, Și sprijină-mă cu un duh de bunăvoință! Atunci voi învăța căile Tale pe
cei ce le calcă. Și păcătoșii se vor întoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele! Izbăvește-mă de vina sângelui vărsat, Și limba mea va lăuda
îndurarea Ta». (Versetul 1-14.)
Iată cum, într-o cântare sfântă, care urma să fie cântată în public, la
791