Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 56
Eli și fiii săi
Capitol bazat pe textele din 1 Samuel 2, 12-36.
Eli era preot și judecător în Israel. El ocupa locul cel mai de frunte și de
cea mai mare răspundere în poporul lui Dumnezeu. Ca unul care fusese ales
de Dumnezeu în slujba sfântă a preoției și așezat în cel mai înalt scaun
judecătoresc din țară, el era privit de popor ca fiind un model și exercita o
mare influență asupra semințiilor lui Israel. Dar, cu toate că fusese chemat să
cârmuiască întregul popor, el nu cârmuia în propria sa familie. Eli era un tată
îngăduitor. Întrucât îi plăceau liniștea și pacea, nu-și folosea autoritatea
pentru a înfrânge relele deprinderi și pasiuni ale copiilor săi. În loc să-i
judece sau să-i pedepsească, mai bine se supunea voii lor și-i lăsa să umble
pe căile lor. În loc să considere educația fiilor săi ca fiind una dintre cele mai
de seamă răspunderi ale sale, el trata problema aceasta ca pe ceva de mică
însemnătate. Preotul și judecătorul lui Israel nu a fost lăsat în întuneric cu
privire la datoria lui de a-i înfrâna și conduce pe copiii pe care i-i dăduse
Dumnezeu. Dar Eli s-a dat înapoi de la datoria sa deoarece ea îi cerea să se
împotrivească voinței fiilor săi, să-i pedepsească și să le interzică un astfel de
comportament. Fără să mai cumpănească urmările îngrozitoare care aveau să
vină datorită atitudinii sale, el i-a lăsat pe copii mai departe să facă tot ce
voiau și a neglijat datoria de a-i educa pentru serviciul lui Dumnezeu și
pentru datoriile vieții.
Dumnezeu spusese despre Avraam: „Știu că are să poruncească fiilor
lui și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine”.
(Geneza 18, 19.) Dar Eli le-a îngăduit copiilor să-l stăpânească. Tatăl a ajuns
să fie supus copiilor. Blestemul abaterii s-a văzut lămurit în viața stricată și
purtarea care caracteriza felul de viață al copiilor săi. Ei nu apreciau cum
626