Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

cu Dumnezeu. Cei obosiți și împovărați ar afla odihnă pentru sufletele lor
dacă ar merge numai la Isus; dar atunci când trec cu vederea mijloacele
rânduite de Dumnezeu pentru mângâierea lor și se îndreaptă spre alte
izvoare, nădăjduind să afle ceea ce Dumnezeu ține ascuns ochilor lor,
săvârșesc păcatul lui Saul și, prin aceasta, nu ajung să cunoască decât răul.
Lui Dumnezeu nu-I place calea aceasta și a spus-o în cuvintele cele mai
clare. Graba plină de nerăbdare de a sfâșia vălul care acoperă viitorul
dovedește lipsa de credință în Dumnezeu și lasă sufletul descoperit în fața
șoptirilor arhiamăgitorului. Satana îi împinge pe oameni să-i consulte pe
ghicitori; și, descoperindu-le lucruri ascunse din trecut, le insuflă încrederea
în puterea lui de a prezice viitorul. Prin experiența câștigată în decursul
veacurilor, el poate să judece de la cauză la efect și adesea să prezică cu
oarecare exactitate, unele dintre evenimentele viitoare ale vieții omului. În
felul acesta, izbutește să amăgească sărmanele suflete înșelate și să le atragă
sub puterea stăpânirii lui, ducându-le într-o robie după voia lui.
Dumnezeu ne dă prin profetul Său avertizarea aceasta: „Dacă vi se zice
însă: «Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care
șoptesc și bolborosesc», răspundeți: «Nu va întreba oare un popor pe
Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii? La lege și la
mărturie!» Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru
poporul acesta”. (Isaia 8, 19.20.)
Se cuvine oare ca aceia care au un Dumnezeu sfânt, nemărginit în
înțelepciune și putere, să meargă la ghicitori, a căror știință vine din trăirea în
intimitate cu vrăjmașul Domnului nostru? Dumnezeu Însuși este lumina
poporului Său; El îi îndeamnă să-și ațintească privirile prin credință spre
mărirea care este ascunsă de privirile omului. Soarele Neprihănirii trimite
raze de lumină în inimile lor; ei au lumina de la tronul Cerului și n-au nici o
dorință de a se îndepărta de Izvorul luminii pentru a se duce la solii lui
Satana.
749