Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

generația aceea a umplut măsura nelegiuirii și s-a copt pentru nimicire.
Timpul pentru punerea lor la probă era aproape să se încheie. Noe a
urmat cu credincioșie instrucțiunile pe care le-a primit de la Dumnezeu.
Corabia a fost terminată din toate punctele de vedere, așa după cum dăduse
Domnul îndrumările, și era încărcată cu hrană pentru oameni și animale.
Acum solul lui Dumnezeu adresă ultimul său apel solemn oamenilor. Cu o
dorință până la agonie, pe care cuvintele nu o pot exprima, el i-a chemat să
caute un adăpost cât timp acesta se mai putea găsi. Ei au respins din nou
cuvintele lui și și-au ridicat vocea rostind cuvinte de ocară și de batjocură.
Deodată, o tăcere cuprinse mulțimea batjocoritoare. Fiare de tot soiul, de la
cele mai fioroase și până la cele mai blânde, au fost văzute venind din munți
și păduri, croindu-și liniștit drumul spre corabie. S-a auzit un zgomot ca
vântul ce suflă și iată că din toate părțile păsările au venit în zbor, întunecând
cerul cu mulțimea lor, și într-o ordine perfectă au intrat în corabie. Animalele
au ascultat de porunca lui Dumnezeu, în timp ce oamenii s-au dovedit a fi
neascultători. Conduse de îngerii cei sfinți, ele „au intrat două câte două la
Noe în corabie”, iar dintre animalele curate, câte șapte perechi. Unii priveau
cu uimire, alții cu teamă. Au fost chemați filozofi să dea explicații cu privire
la întâmplarea aceasta unică, dar zadarnic. Era o taină pe care ei n-o puteau
descifra. Dar oamenii se împietriseră așa de mult, datorită lepădării luminii,
încât și această scenă n-a produs decât o impresie de moment. Când neamul
omenesc sortit pieirii a văzut soarele strălucind în toată splendoarea lui și
pământul înveșmântat într-o frumusețe aproape edenică, atunci ei au alungat
temerile, tot ce se furișase în suflet, dedându-se la petreceri zgomotoase, iar
prin faptele lor de silnicie ei păreau că invită asupra lor mânia, și așa trezită,
a lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a poruncit lui Noe: „Intră în corabie, tu și toată casa ta;
căci te-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni”.
(Geneza 7, 1.) Avertizările lui Noe fuseseră lepădate de lume, dar influența și
exemplul său au fost o binecuvântare pentru familia sa. Ca răsplată a
87