Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

răbdare și milă a lui Dumnezeu.
Întregul univers a fost martor al scenelor de la Sinai. În manifestarea
celor două autorități -- divină și satanică -- s-a văzut contrastul dintre
conducerea lui Dumnezeu și cea a lui Satana. Din nou locuitorii fără păcat ai
celorlalte lumi au putut vedea rezultatele apostaziei lui Satana și felul
guvernării pe care el ar fi stabilit-o în ceruri, dacă i s-ar fi îngăduit să aibă
stăpânire.
Determinându-l pe om să calce cea de-a doua poruncă, Satana a urmărit
să degradeze concepțiile lui cu privire la Ființa divină. Dând la o parte
porunca a patra, el avea să-l facă să-L uite cu totul pe Dumnezeu. Cerința lui
Dumnezeu, dreptul Lui la respect și închinare, mai presus de toți zeii păgâni,
se bazează pe faptul că El este Creator și că toate celelalte ființe Îi datorează
Lui existența. Așa este El prezentat în Sfânta Scriptură. Profetul Ieremia
spune: „Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și
un Împărat veșnic.... Dumnezeii care n-au făcut nici cerurile, nici pământul,
vor pieri de pe pământ și de sub ceruri. Dar El a făcut pământul prin puterea
Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin
priceperea Lui”. „Atunci se arată omul cât este de prost cu știința lui și orice
argintar rămâne de rușine cu chipul lui cioplit, căci idolii nu sunt decât
minciună și nu este nici o suflare în ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare
înșelătoare și vor pieri, când va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui
Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul”. (Ieremia 10, 10-12.14-16.)
Sabatul, ca monument de aducere aminte a puterii creatoare a lui Dumnezeu,
arată spre El ca Făcător al cerului și al pământului. De aceea, el este un
martor permanent al existenței Sale și un amintitor al măreției Lui, al
înțelepciunii și al iubirii Lui. Dacă Sabatul ar fi fost întotdeauna păstrat cu
sfințenie, n-ar fi existat niciodată nici un necredincios sau idolatru.
Instituția Sabatului, care își are originea în Eden, este la fel de veche ca
și lumea. El a fost păzit de toți patriarhii, de la creațiune încoace. În timpul
354