Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

schimbat; și ce dulce era pacea împăcării cu Dumnezeu. Iacov nu se mai
temea nicidecum să se întâlnească cu fratele său. Dumnezeu, care îi iertase
păcatul, putea de asemenea să miște inima fratelui său Esau și să primească
umilința și pocăința sa.
În timp ce Iacov se lupta cu îngerul, un alt sol ceresc a fost trimis la
Esau. Într-un vis, Esau l-a văzut pe fratele său, care timp de douăzeci de ani a
fost departe de casa tatălui său; el a înțeles durerea lui Iacov, aflând că mama
sa murise; a văzut tabăra sa înconjurată de oștile lui Dumnezeu. Visul acesta
a fost povestit de către Esau ostașilor săi, cu porunca să nu-i facă nici un rău
lui Iacov, căci Dumnezeul tatălui său era cu el.
În cele din urmă, cele două cete s-au apropiat una de cealaltă --
stăpânul deșertului în fruntea războinicilor săi și Iacov cu nevestele și copiii,
însoțit de păstori și slujnice, urmați de șiruri lungi de turme de oi și cirezi de
vite. Sprijinindu-se de toiagul său, patriarhul păși înainte, să întâlnească
ceata de ostași. Era palid și slăbit din pricina luptei ce avusese loc numai cu
puțin timp înainte și mergea încet și cu eforturi dureroase, oprindu-se după
fiecare pas; dar fața sa strălucea de bucurie și pace.
La vederea acelui suferind schilod, „Esau a alergat înaintea lui; s-au
îmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz, și l-a sărutat, și au plâns”. (Geneza 33,
4.) Privind asupra acestei scene, chiar și inimile acelor soldați brutali au fost
mișcate. Deși el le povestise visul său, totuși ei nu puteau înțelege
schimbarea bruscă ce avusese loc cu căpitanul lor. Deși priveau infirmitatea
patriarhului, puțin se gândeau ei că această slăbiciune a sa era de fapt chiar
tăria lui.
În noaptea sa de chin de lângă Iaboc, când nimicirea părea că este chiar
înaintea sa, Iacov primise lecția cu privire la zădărnicia ajutorului omului, cât
de fără temei este orice încredere în puterea omenească. El a văzut că
201