Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

tendință să poată fi văzute de toți. Lucifer, ca heruvim ocrotitor, fusese foarte
mult înălțat; el era foarte mult iubit de oștile cerești; iar influența lui asupra
lor era foarte puternică. Stăpânirea lui Dumnezeu nu îi cuprindea numai pe
locuitorii cerului, ci și toate lumile pe care El le-a creat; și Lucifer a ajuns la
concluzia că, dacă ar putea atrage pe îngerii cerului alături de el în răzvrătire,
atunci va putea avea de partea sa toate lumile. El a prezentat cu multă
măiestrie poziția sa în această problemă, folosind denaturarea și minciuna
pentru a-și atinge ținta. Puterea sa de a înșela era foarte mare. Ascunzându-se
sub mantia minciunii, el a reușit să obțină un avantaj. Toate acțiunile sale
erau așa de mult învăluite în mister, încât a fost foarte dificil pentru îngeri să
descifreze adevărata natură a lucrării sale. Până când nu s-a dezvoltat pe
deplin, nu era posibil ca răul să apară în adevărata lui înfățișare;
nemulțumirea lui nu putea fi văzută ca răzvrătire. Chiar și îngerii loiali lui
Dumnezeu nu puteau discerne pe deplin caracterul său sau să vadă unde
ducea lucrarea lui.
La început, Lucifer și-a dirijat în așa fel ispitele, încât el nu era cu
nimic implicat. Pe îngerii pe care nu i-a putut corupe spre a fi cu totul de
partea sa i-a acuzat de indiferență față de interesele ființelor cerești. Chiar
lucrarea pe care el o făcea o punea pe seama îngerilor ce au rămas loiali față
de Dumnezeu. Era metoda sa aceea de a produce confuzie prin întrebări
subtile cu privire la planurile lui Dumnezeu. El înveșmânta în mister tot ceea
ce era simplu și, printr-o măiastră pervertire, arunca îndoiala asupra celor
mai clare declarații ale lui Dumnezeu. Iar poziția sa înaltă, legată așa de
strâns de conducerea divină, a dat o greutate și mai mare celor spuse de el.
Dumnezeu putea folosi numai acele mijloace care erau în armonie cu
adevărul și neprihănirea. Satana însă putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea
-- minciuna și lingușirea. El a căutat să falsifice Cuvântul lui Dumnezeu și să
prezinte greșit, tendențios, planul guvernării Sale, susținând că Dumnezeu nu
a fost drept când a impus legi îngerilor; că, cerând supunere și ascultare din
partea ființelor create de El, nu urmărea altceva decât înălțarea de Sine. Deci,
22