Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

nemulțumire și discordie; trezește în săraci invidia și ura împotriva celor
bogați; duce la apăsarea istovitoare a săracilor de către bogați. Și acest rău
există nu numai în lume, ci și în biserică. Cât de des se întâlnesc aici
egoismul, lăcomia, părtinirea, neglijarea binefacerii și jefuirea lui Dumnezeu
în zecimi și daruri! Printre membrii comunității care „stau bine și corespund
în totul” se află, din nenorocire, mulți Acani. Mulți bărbați care au bunuri
câștigate pe căi nedrepte, lucruri pe care Domnul le-a blestemat, vin în mod
curent la biserică și se așează la masa Domnului. De dragul unui costum
babilonian, mii de oameni continuă să jertfească conștiința lor curată și
nădejdea cerului. Mulți își dau cinstea și calitățile lor folositoare în schimbul
pungii cu arginți. Strigătul săracului în nevoie rămâne fără răspuns, lumina
Evangheliei este oprită să înainteze, batjocura omului din lume este trezită
prin purtări care contrazic mărturisirea creștină; și, cu toate acestea, creștinul
lacom continuă să-și adune comori. „Se cade să înșele un om pe
Dumnezeu?” (Maleahi 3, 8) întreabă Domnul.
Păcatul lui Acan a adus nenorocirea asupra întregii națiuni. Din pricina
păcatului unui singur om, neplăcerea lui Dumnezeu va rămâne asupra
comunității Sale până când abaterea va fi descoperită și îndepărtată. Influența
de care are să se teamă mai mult comunitatea nu este aceea a împotrivitorilor
ei fățiși, a necredincioșilor și a batjocoritorilor, ci a urmașilor nesinceri ai lui
Hristos. Aceștia fac ca binecuvântarea Dumnezeului lui Israel să fie reținută
și poporul Lui să slăbească.
Atunci când comunitatea se află în greutăți, când se dă pe față răceală
și decădere spirituală care dau prilej vrăjmașilor lui Dumnezeu să se bucure,
membrii ei, în loc să-și încrucișeze brațele pentru a se plânge de starea lor
nenorocită, să cerceteze mai bine dacă nu cumva se află un Acan în tabără.
Fiecare să caute cu umilință și cercetare a inimii să-și descopere păcatele
ascunse care îndepărtează prezența lui Dumnezeu.
Acan și-a recunoscut vinovăția, dar când era prea târziu ca mărturisirea
537