Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

aducă jertfa de ispășire pentru familia sa, să fie părintele poporului ales și al
lui Mesia cel făgăduit și să moștenească bunurile nepieritoare cuprinse în
binecuvântările legământului -- acestea erau privilegiile și onorurile ce
insuflau cele mai aprinse dorințe ale sale. Mintea sa alerga tot mereu înainte,
în viitor, căutând să prindă binecuvântările lui nevăzute.
Cu tainic dor, el asculta tot ceea ce tatăl său povestea cu privire la
dreptul spiritual de întâi născut; el păstra cu grijă ceea ce aflase de la mama
sa. Zi și noapte subiectul acesta ocupa mintea sa, până când a devenit
interesul care a absorbit întreaga sa viață. Dar, în timp ce prețuia
binecuvântările veșnice mai mult decât cele trecătoare, Iacov nu avea o
cunoaștere experimentală a lui Dumnezeu, pe care-L adora. Inima sa nu
fusese reînnoită prin harul divin. El credea că făgăduința cu privire la el nu
putea fi îndeplinită atâta timp cât Esau păstra dreptul de întâi născut și făcea
mereu planuri cum ar putea ajunge să-și asigure binecuvântarea pe care
fratele său o prețuia atât de puțin, dar care era atât de prețioasă pentru el.
Când Esau, venind într-o zi acasă istovit și rupt de oboseală de la
vânătoare, i-a cerut lui Iacov din hrana pe care o pregătea, acesta, pe care un
singur gând îl stăpânea cel mai mult, a prins ocazia și s-a oferit să satisfacă
foamea fratelui său cu prețul dreptului de întâi născut. „Iată-mă, sunt pe
moarte”, strigă vânătorul nepăsător, gata totdeauna să-și împlinească poftele,
„la ce-mi folosește dreptul acesta de întâi născut?” (Geneza 25, 32.) Și,
pentru un blid de linte, el se despărți de dreptul său de întâi născut și întări
tranzacția aceasta printr-un jurământ. Dacă ar fi răbdat puțin, el ar fi putut
găsi hrană în corturile tatălui său, dar pentru a-și satisface pe moment
dorința, el și-a vândut moștenirea plină de slavă pe care Dumnezeu Însuși o
făgăduise părinților săi. Tot interesul său era pentru prezent. El era gata să
sacrifice cerul pentru cele pământești, să schimbe un viitor bun pentru
împlinirea unor pofte trecătoare.
„Astfel și-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut”. (Geneza 25, 34.)
180