Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

fi Khnemu și Amen cu capul de berbec, care era zeul principal în perioada
noului imperiu. De aici, ciuma care a lovit animalele consacrate zeilor lor le
arăta egiptenilor neputința zeilor lor în prezența Dumnezeului evreilor
disprețuiți.
Plaga a noua (Exod 10, 21) a dat greaua lovitură unuia dintre cei mai
mari zei ai Egiptului, Ra, zeul soarelui, care fusese continuu adorat din cele
mai vechi timpuri ale istoriei acelei țări. Într-o țară în care rar se vede un nor
pe cer, soarele era recunoscut ca fiind o putere ce nu se termina niciodată și
care da căldură, lumină, viață și posibilitatea de creștere a întregii lumi.
Fiecareb împărat se considera a fi un „fiu a lui Ra” și purta numele acesta în
titulatura sa. Când Amen din Theba a devenit zeul principal al Egiptului în
timpul celei de a optsprezecea dinastii, puterea zeului soare Ra a fost
recunoscută ca fiind așa de mare, încât a trebuit să se facă un compromis,
combinând pe Amen cu Ra spre a face un singur zeu, Amen-Ra. După câțiva
ani de la exod, când Ikhnaton a introdus un nou monoteism ce a avut o viață
scurtă, singurul zeu care a inrodus un nou monoteism ce a avut o viață scurtă,
singurul zeu care a fost menținut a fost Aton, discul soarelui. Văzând cît de
înrădăcinată era adorat zeul soarelui, Ra, Amon-Ra sau Aton, putem înțelege
de ce plaga care era îndreptată împotriva acestui zeu a fost adusă asupra
Egiptului în momentul de apogeu al luptei dintre Dumnezeul evreilor și
adversarii Săi egipteni.
De asemenea, plaga a zecea, uciderea întâiului născut (Geneza 15, 13),
a lovit cel puțin un zeu, și acela era împăratul, care era considerat a fi Horus,
fiul lui Osiris. În calitatea sa de conducător al țării Nilului, supușii săi I se
adresau numindu-l „zeul cel bun ”. De accea, ultima plagă a încoronat
acțiunile aduse la îndeplinire prin puterea făcătoare de minuni a
Dumnezeului evreilor. Până aici, zeii, care controlau forțele naturii sau
animalele, fusesere făcuți de rușine, dar acum un zeu trăind într-o formă
vizibilă printer egipteni a fost de asemenea umilit de către Dumnezeul cel
disprețuit al sclavilor evrei, despre care mândrul Faraon spusese cândva:
828