Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Între Sinai și Cadeș, care este la hotarul Canaanului, se întinde un drum
de numai unsprezece zile de călătorie; și, cu perspectiva unei imediate intrări
în țara cea bună, oștile lui Israel și-au reluat călătoria, atunci când norul a
dat, în cele din urmă, semnalul de plecare mai departe. Dumnezeu făcuse
minuni, scoțându-i afară din Egipt, și la ce binecuvântări se puteau aștepta
acum, când făcuseră un legământ oficial, ca să-L primească pe El ca Suveran
al lor, după ce fuseseră recunoscuți ca popor ales al Celui Prea Înalt!
Și totuși, mulți plecau fără plăcere din locul unde avuseseră tabăra atâta
vreme. Ajunseseră să privească la el ca la căminul lor. La adăpostul acelor
ziduri de granit, Dumnezeu Își strânsese poporul, deosebit de toate celelalte
națiuni, pentru a-i repeta Legea Lui cea sfântă. Le plăcea să privească la
muntele cel sfânt, pe ale cărui vârfuri prăpăstioase și pe ale cărui culmi pustii
slava divină se manifestase de atâtea ori. Scena era așa de strâns legată de
prezența lui Dumnezeu și a sfinților îngeri, încât li se părea că este prea
sfântă spre a fi părăsită cu nepăsare și, cu atât mai mult, cu voie bună.
Cu toate acestea, la semnalul dat de trâmbițe, întreaga tabără s-a pus în
mișcare, cu tabernacolul purtat la mijloc, și fiecare seminție în locul ce-i era
rânduit, fiecare sub steagul ei. Toți ochii erau îndreptați cu nerăbdare să vadă
în ce direcție îi va conduce norul. Cum el se mișca spre răsărit, unde se
îngrămădeau numai mase de munți adunați laolaltă, negri și pustii, un
simțământ de tristețe și îndoială se ridică în inimile multora. Pe măsură ce
înaintau, drumul se făcea mai greu. Drumul lor trecea prin strâmtori
pietroase și prin pustiuri sterpe. De jur împrejurul lor era o pustietate mare și
întinsă -- „un pământ uscat și plin de gropi”, „un pământ unde domnește
seceta și umbra morții”, „un pământ pe unde nimeni nu trece și unde nu
locuiește nici un om”. (Ieremia 2, 6.) Trecătorile stâncoase erau pline,
pretutindeni, de bărbați, femei și copii, de animale și care, de șiruri lungi de
turme și cirezi. Înaintarea lor nu putea fi decât înceată și obositoare; iar
mulțimea, după îndelungata ei rămânere în tabără, nu era pregătită să
401