Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

lângă un izvor; Ramurile lui se înalță deasupra zidului. Arcașii l-au ațâțat, au
aruncat săgeți, Și l-au urmărit cu ura lor. Dar arcul lui a rămas tare, Și
mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov. Și a ajuns astfel
păstorul, stânca lui Israel. Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău,
Care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, Care te va
binecuvânta Cu binecuvântările cerurilor de sus, Cu binecuvântările apelor
de jos, Cu binecuvântările țâțelor și ale pântecelui mamei. Binecuvântările
tatălui tău Întrec binecuvântările părinților mei; Și se înalță Până în creștetul
dealurilor veșnice; Ele să vină peste capul lui Iosif, Peste creștetul capului
domnului fraților săi”. (Versetul 22-26.)
Iacov a fost întotdeauna un om al unei profunde și înflăcărate afecțiuni;
iubirea sa pentru fiii săi era puternică și gingașă, iar mărturia sa de pe patul
de moarte, pentru ei, nu a fost expresia părtinirii sau a resentimentelor. El îi
iertase pe toți și i-a iubit până la sfârșit. Gingășia sa părintească n-a putut
găsi expresie decât în cuvinte de încurajare și speranță; dar puterea lui
Dumnezeu se odihnea asupra lui și, sub influența Inspirației, el a fost
constrâns să declare adevărul, oricât de dureros ar fi fost lucrul acesta.
O dată pronunțată ultima binecuvântare, Iacov a repetat însărcinarea cu
privire la locul îngropării sale: „Eu am să fiu adăugat la poporul meu; deci să
mă îngropați împreună cu părinții mei ... în peștera din ogorul Macpela”.
„Acolo au îngropat pe Avraam și pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe
Isaac și Rebeca, nevasta lui; și acolo am îngropat eu pe Lea”. (Versetul 29-
31.) Astfel, ultimul act al vieții sale a fost acela de a mărturisi credința sa în
făgăduința lui Dumnezeu.
Cei din urmă ani ai lui Iacov au venit ca un amurg de liniște și odihnă
după o zi de zbucium și oboseală. Norii se adunaseră întunecoși deasupra
cărării sale și totuși soarele lui a apus în seninătate și strălucirea cerului i-a
iluminat ceasul despărțirii. Scriptura spune: „Spre seară se va arăta lumina”.
(Zaharia 14, 7.) „Uită-te bine la cel fără prihană și privește pe cel fără
244