Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

„Ascultarea face mai mult decât jertfele”. Jertfele, în ele însele, nu
aveau nici o valoare înaintea lui Dumnezeu. Ele trebuia să exprime căința
pentru păcat celui ce jertfea și credința lui în Hristos și să-l oblige la o
viitoare ascultare față de Legea lui Dumnezeu. Dar fără pocăință, credință și
ascultare din inimă, jertfele erau fără valoare. Când, în fățișă călcare a Legii
lui Dumnezeu, a plănuit să aducă o jertfă din ceea ce fusese sortit de
Dumnezeu nimicirii, Saul și-a dovedit prin aceasta, în chip lămurit, disprețul
fățiș pentru autoritatea divină. Un astfel de serviciu divin avea să fie o ofensă
pentru Cer. Dar câți se poartă în același fel, cu toate că au sub ochii lor
păcatele lui Saul și urmările lor! În timp ce refuză să creadă și să asculte de
cerințele lui Dumnezeu, ei stăruiesc să-I ofere serviciile lor formale de
închinare. Dar Duhul lui Dumnezeu nu răspunde la un astfel de serviciu.
Indiferent cât de zeloși ar fi în observarea ceremoniilor religioase, Domnul
tot nu-i poate primi dacă ei stăruie mai departe în călcarea conștientă a
vreuneia dintre poruncile Lui.
„Neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea nu
este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și trerafimii”. Neascultarea a
început cu Satana și orice neascultare față de Dumnezeu vine direct din
influențele satanice. Aceia care se răscoală împotriva cârmuirii divine au
încheiat legământ cu marele renegat, iar el își va folosi puterea și viclenia
pentru a lua în robie simțurile și a duce în rătăcire mintea. El va face ca totul
să se arate într-o lumină falsă. Ca și primii noștri părinți, toți aceia care se
află sub vraja lui seducătoare văd numai marile privilegii pe care le pot
câștiga prin neascultare.
Nu se poate da o dovadă mai lămurită cu privire la puterea înșelătoare a
lui Satana, decât faptul că mulți care se lasă călăuziți de el în felul acesta se
înșeală singuri, crezând că sunt în slujba lui Dumnezeu. Când s-au răzvrătit
împotriva autorității lui Moise, Core, Datan și Abiram au crezut că se
împotrivesc numai unui conducător omenesc, unui om ca și ei, și în cele din
694