Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Nici chiar acum el nu murmură împotriva lui Dumnezeu, ci își
îmbărbătă sufletul, cugetând la dovezile bunătății și credincioșiei lui
Dumnezeu. Acest fiu îi fusese dat pe neașteptate; și oare Acela care îi dăduse
acest dar prețios nu avea dreptul de a cere înapoi ceea ce era al Lui? Apoi
credința repetă iarăși făgăduința: „Numai din Isaac va ieși o sămânță”
(Geneza 21, 12), o sămânță tot așa de numeroasă ca și boabele de nisip de pe
țărmul mării. Isaac era fiul unei minuni și nu putea oare puterea care i-a dat
viață să i-o redea? Privind dincolo de ceea ce se vedea, Avraam se agăță de
cuvântul lui Dumnezeu, „căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar și
din morți”. (Evrei 11, 19.)
Cu toate acestea, numai singur Dumnezeu putea înțelege cât de mare a
fost sacrificiul tatălui, ce trebuia să dea morții pe fiul său; Avraam dorea ca
nimeni, în afară de Dumnezeu, să nu fie martor la scena despărțirii. El
porunci slujitorilor săi să rămână pe loc, spunând: „Eu și băiatul, ne vom
duce până acolo să ne închinăm, și apoi ne vom întoarce la voi”. (Geneza 22,
5-8.) Lemnele au fost puse pe spinarea lui Isaac, cel care avea să fie adus
jertfă, tatăl luă cuțitul și focul și împreună urcară astfel pe vârful muntelui,
tânărul întrebându-se în tăcere de unde se va lua jertfa în locul acesta atât de
depărtat de turme și staule. În cele din urmă el zise: „Tată, iată focul și
lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Vai, ce încercare era
aceasta! Cum străpunsese inima lui Avraam cuvântul plin de gingășie:
„Tată!” Nu, încă nu-i putea spune acum. „Fiul meu”, spuse el, „Dumnezeu
Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot”.
La locul rânduit, ei au zidit un altar și au pus lemnele pe el. Apoi, cu
glasul tremurând, Avraam îi descoperi fiului său solia divină. Cu groază și
uimire află Isaac ce soartă îl aștepta, dar nu se împotrivi. El ar fi putut să
scape de ceea ce-l aștepta, dacă ar fi ales să facă așa; bătrânul, paralizat de
durere, istovit de lupta celor trei zile îngrozitoare, nu s-ar fi putut împotrivi
voinței tânărului plin de vigoare. Dar Isaac fusese educat din copilărie să
148