Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Mulți dintre aceia care învață că Legea lui Dumnezeu nu este
obligatorie pentru om susțin că este imposibil pentru el să asculte preceptele
ei. Dar, dacă lucrul acesta ar fi adevărat, atunci de ce a suferit Adam
pedeapsa neascultării? Păcatul primilor noștri părinți a adus vina și necazul
asupra lumii și, dacă n-ar fi fost bunătatea și mila lui Dumnezeu, ar fi
cufundat neamul omenesc într-o disperare lipsită de speranță. Nimeni să nu
se înșele singur. „Plata păcatului este moartea”. (Romani 6, 23.) Legea lui
Dumnezeu nu poate fi nicidecum călcată acum, fără ca cel în cauză să nu-și
primească pedeapsa, după cum a fost și atunci când sentința s-a pronunțat
asupra părintelui omenirii.
După păcatul lor, Adam și Eva nu mai puteau să locuiască în Eden. Ei
au cerut cu stăruință să rămână în căminul nevinovăției și bucuriei lor. Ei au
mărturisit că au pierdut orice drept la acel cămin fericit, pentru viitor
angajându-se să dea pe față o strictă ascultare de Dumnezeu. Dar li s-a spus
că, datorită păcatului, natura lor s-a stricat; ei și-au slăbit astfel puterea de a
rezista răului și au deschis calea ca Satana să poată avea mai repede acces la
ei. În nevinovăția lor, ei s-au supus ispitei; iar acum, într-o stare de
conștientă vinovăție, vor avea mai puțină putere să-și mențină integritatea.
În umilință și cu o amărăciune ce nu se poate descrie, ei și-au luat
rămas bun de la căminul lor frumos și au plecat să locuiască pe pământul
care se afla acum sub blestemul păcatului. Atmosfera, cândva blândă și cu
temperatură uniformă, era acum supusă unor schimbări vizibile și, în mila
Sa, Domnul le-a făcut o îmbrăcăminte din piei, ca o protecție împotriva
căldurii și frigului excesiv.
Când au văzut florile ofilindu-se și frunzele căzând, primele semne ale
decăderii, Adam și tovarășa sa au plâns mult mai mult decât îi plâng oamenii
pe morții lor. Moartea fragilelor și delicatelor flori era, într-adevăr, un motiv
47