Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Lot, fiul lui Haran care murise de multă vreme, a ales să împărtășească viața
de peregrin a patriarhului. Cu toate acestea, grupul celor care au plecat din
Mesopotamia a fost mare. Avraam avea deja mari turme și cirezi
nenumărate, bogățiile Orientului, și era înconjurat de un număr mare de servi
și ajutoare. El a plecat din țara părinților săi, ca să nu se mai întoarcă
niciodată, luând cu el tot ceea ce avea, „toate averile pe care le strânseseră și
cu toate slugile (sufletele, KJV) pe care le câștigaseră în Haran”. (Geneza 12,
5.) Printre aceștia erau mulți care erau mânați de considerații mai înalte decât
acelea de câștig și interese personale. În timpul șederii lor în Haran, atât
Avraam, cât și Sara au adus și pe alții la închinarea și slujirea adevăratului
Dumnezeu. Aceștia s-au alăturat de casa patriarhului și l-au însoțit în țara
făgăduinței. „Au plecat în țara Canaan și au ajuns în țara Canaan”. (Geneza
12, 5.)
Locul în care au poposit pentru prima dată a fost Sihem. La umbra
stejarilor lui More, într-o vale largă și ierboasă, cu grădinile ei de măslini și
izvoare de apă, între muntele Ebal pe de o parte și muntele Garizim pe de
altă parte, Avraam și-a așezat tabăra. Țara în care a intrat patriarhul era o țară
plăcută și bună, „țară cu pâraie de apă, cu izvoare și cu lacuri, care țâșnesc
din văi și munți; țară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii, țară cu
măslini și cu miere”. (Deuteronom 8, 7-8.) Dar pentru închinătorii lui Iehova,
o umbră grea zăcea asupra dealurilor împădurite și a câmpiei roditoare.
„Canaaniții erau atunci în țară.” Avraam ajunsese la împlinirea nădejdilor
sale, dar găsise țara ocupată de un neam străin și plin de idolatrie. Prin
dumbrăvi erau ridicate altare ale zeilor falși și pe înălțimile din jur erau
aduse jertfe omenești. În timp ce el se prindea de făgăduința divină, nu fără
prevestiri îngrozitoare și-a întins el cortul. Apoi „Domnul S-a arătat lui
Avraam și i-a zis: «Toată țara aceasta o voi da seminței tale»”. (Geneza 12,
7.) Credința lui a fost întărită de această asigurare, că prezența divină era cu
el și că n-a fost lăsat pe mâna celor nelegiuiți. „Și Avraam a zidit acolo un
altar Domnului, care i Se arătase.” (Geneza 12, 7.) Deși era încă un peregrin,
el s-a mutat în curând într-un loc lângă Betel și a înălțat iarăși un altar și a
121