Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

„Să nu te duci cu ei; și nici să nu blestemi poporul acela căci este
binecuvântat.”
Cu nemulțumire, Balaam i-a lăsat pe soli să plece dimineața; dar nu lea
destăinuit ce îi spusese Domnul. Mânios că i s-au stricat planurile în ce
privește bogăția și onoarea, a strigat la ei înfuriat: „Duceți-vă înapoi în țara
voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.”
Balaam „a iubit plata fărădelegii”. (2 Petru 2, 15.) Păcatul lăcomiei, pe
care Dumnezeu îl declară a fi idolatrie, a făcut din el un om fățarnic și, prin
acest unic păcat, Satana a ajuns să pună complet stăpânire pe el. Acesta a fost
păcatul care a dus la ruinarea lui.
Ispititorul făgăduiește totdeauna câștig și onoare lumească pentru a-i
face pe oameni să se abată de la slujirea lui Dumnezeu. El le spune că prea
marea lor conștiinciozitate îi ține departe de bogăție. În felul acesta, mulți
sunt ispitiți să se îndepărteze de calea strictei loialități. Un pas greșit face ca
pasul următor să fie mai ușor, iar ei vor deveni din ce în ce mai îndrăzneți. Ei
vor cuteza și vor săvârși cele mai groaznice lucruri din momentul în care s-
au lăsat în stăpânirea lăcomiei și a poftei după mărire. Mulți se mângâie cu
gândul că de dragul vreunui câștig lumesc se pot depărta pentru un timp de
cărarea strictei credincioșii și apoi, după ce și-au împlinit dorințele, pot să-și
schimbe iarăși umblarea când le place. Unii ca aceștia se prind singuri în
lațurile lui Satana și rareori mai pot scăpa.
Când trimișii i-au raportat lui Balac despre refuzul profetului de a-i
însoți, nu au lăsat nici măcar să se înțeleagă că Dumnezeu îi poruncise
aceasta. Presupunând că amânarea lui Balaam a fost numai pentru a obține o
plată mai mare, împăratul a trimis domnitori mai numeroși și mai cu vază
decât cei dintâi, cu făgăduințe de onoruri mai mari, și le-a dat deplină putere
să spună că sunt gata să accepte orice ar cere Balaam. Solia stăruitoare a lui
475