Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

„Mi se bucură inima în Domnul; Puterea mea a fost înălțată de
Domnul; Mi s-a deschis larg gura Împotriva vrăjmașilor mei, Căci mă bucur
de ajutorul Tău. Nimeni nu este sfânt ca Domnul; Nu este alt Dumnezeu
decât Tine; Nu este stâncă așa ca Dumnezeul nostru. Nu mai vorbiți cu atâta
îngâmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mândrie; Căci Domnul este
un Dumnezeu care știe totul, Și toate faptele sunt cântărite de El.... Domnul
omoară și învie, El coboară în locuința morților Și El scoate de acolo.
Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește și El înalță. El ridică din
pulbere pe cel sărac, Ridică din gunoi pe cel lipsit, Ca să-i pună să șadă
alături cu cei mari. Și le dă de moștenire un scaun de domnie Îmbrăcat în
slavă; Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, Și pe ei a așezat El lumea.
El va păzi pașii prea iubiților Lui, Dar cei răi vor fi nimiciți în întuneric; Căci
omul nu va birui prin putere. Vrăjmașii Domnului vor tremura, Din înălțimea
cerului El Își va arunca tunetul asupra lor; Domnul va judeca marginile
pământului. El va da Împăratului Său putere, Și El va înălța tăria Unsului
Lui.”
Cuvintele Anei erau profetice și vorbeau atât despre David, care trebuia
să domnească peste Israel ca împărat, cât și despre Mesia, Unsul Domnului.
Imnul acesta amintea mai întâi despre o femeie neobrăzată și certăreață,
trecea apoi la înfrângerea vrăjmașilor lui Dumnezeu, pentru ca apoi să arate
biruința finală a poporului celor mântuiți.
De la Silo, Ana s-a înapoiat liniștită acasă, la Rama, și l-a lăsat pe
copilul Samuel, pentru a fi educat în vederea slujbei în casa Domnului, sub
conducerea marelui preot. De la primele licăriri ale minții ea îl învățase pe
copil să-L iubească și să-L onoreze pe Dumnezeu și să se socotească
proprietatea Domnului. Prin toate cele cunoscute din jurul lui, ea căutase să-i
înalțe gândurile la Creator. Când a fost despărțită de copil, iubirea ei nu a
încetat. În fiecare zi, el era obiectul rugăciunilor ei. În fiecare an, îi lucra cu
mâna ei o hăinuță și când, împreună cu soțul ei, se urca la Silo ca să se roage,
622