Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

tatăl a început să se îngrijoreze de viața lor, din cauza comportării lor crude
din trecut față de cei din Sihem. De aceea, el l-a trimis pe Iosif să-i găsească
și să-i aducă știri despre starea lor. Dacă Iacov ar fi cunoscut adevăratele
sentimente ale fiilor săi față de Iosif, atunci nu l-ar fi lăsat singur cu ei; dar ei
au ascuns cu grijă faptul acesta de el.
Cu o inimă plină de bucurie, Iosif s-a despărțit de tatăl său, fără ca
bătrânul om și nici tânărul său fiu să viseze la cele ce aveau să se întâmple
până când ei aveau să se mai revadă. Când, după călătoria sa lungă și
singuratică, Iosif a sosit la Sihem, frații săi și turmele lor nu mai erau de
găsit. Întrebând de ei, el a fost îndreptat spre Dotan. Făcuse deja mai mult de
optzeci de kilometri și acum o altă distanță de douăzeci și cinci de kilometri
îi stătea înainte, dar el a pornit în grabă, uitând de oboseală, la gândul de a
alina neliniștea tatălui său și de a-și întâlni frații, pe care, în ciuda răutății lor,
el încă îi iubea.
Frații săi l-au văzut venind; dar nici gândul la călătoria cea lungă pe
care el a făcut-o ca să-i întâlnească, la oboseala și faptul că era flămând, nici
apelurile lui la ospitalitatea și iubirea lor frățească, nimic nu a înmuiat
asprimea urii lor. Vederea hainei, dovadă a iubirii tatălui său, i-a făcut să
turbeze. „Iată că vine făuritorul de vise”, au strigat ei în batjocură. Mânia și
răzbunarea, nutrite de mult timp în ascuns, au pus acum stăpânire pe ei.
„Veniți acum să-l omorâm”, au spus ei, „și să-l aruncăm într-una din aceste
gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică, și vom vedea ce se va alege
de visurile lui”. (Versetul 19-20.)
Ei ar fi adus la îndeplinire planul lor, dacă nu era acolo Ruben. El n-a
vrut să ia parte la uciderea fratelui său și a propus ca Iosif să fie aruncat de
viu într-o groapă și să fie lăsat să moară acolo, intenționând totuși, în taină,
să-l salveze și să-l redea tatălui său. Convingându-i pe toți să fie de acord cu
acest plan, Ruben a părăsit grupul fraților săi, temându-se ca nu cumva să
nu-și poată controla simțămintele și, astfel, adevăratele lui intenții să fie date
214