Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Darul neînțelept pe care tatăl i l-a făcut lui Iosif, o haină sau o tunică
scumpă, care de obicei era purtată de persoane distinse, a fost pentru ei o altă
dovadă a atitudinii lui părtinitoare și a dat loc la bănuiala că el intenționează
să treacă peste copiii săi mai mari și să-i atribuie fiului Rahelei dreptul de
întâi născut. Răutatea lor a crescut și mai mult când, într-o zi, băiatul le-a
povestit un vis pe care l-a avut. „Iată”, spuse el, „noi eram la legatul snopilor
în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare; iar
snopii voștri l-au înconjurat, și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui”.
„Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe
noi?” au spus frații săi, cu vădită mânie.
Nu peste mult timp el a avut un alt vis, la fel de important, pe care de
asemenea l-a relatat: „Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la
pământ înaintea mea”. (Geneza 37, 7-9.) Acest vis a fost tot atât de repede
interpretat ca și primul. Tatăl său, care era prezent, i-a spus mustrător: „Ce
înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și
frații tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?” (Versetul 10.) În ciuda
severității aparente a cuvintelor sale, Iacov credea că Dumnezeu îi
descoperea lui Iosif viitorul.
Pe când tânărul stătea înaintea fraților săi, înfățișarea sa frumoasă
strălucea de spiritul inspirației, și ei nu-și puteau reține admirația; dar ei n-au
ales să renunțe la căile lor rele și au urât curăția ce mustra păcatele lor.
Același spirit care-l stăpânise pe Cain se aprinsese și în inimile lor.
Frații erau obligați să se mute din loc în loc pentru a-și asigura pășune
pentru turmele lor și adesea erau absenți cu toții luni întregi de acasă. După
întâmplările relatate mai sus, ei au mers la locul pe care l-a cumpărat tatăl
lor, la Sihem. A trecut un timp în care nu s-a primit nici o veste de la ei și
213