Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru sfântul locaș. Au oprit astfel
pe popor să mai aducă daruri”. (Exod 36, 6.) Cârtirile izraeliților și pedepsele
lui Dumnezeu datorate păcatelor lor au fost raportate ca o avertizare pentru
generațiile următoare. Iar devotamentul și râvna lor, cum și dărnicia lor, sunt
un exemplu vrednic de urmat. Toți cei care iubesc serviciul divin de
închinare și de adorare a lui Dumnezeu și care prețuiesc binecuvântările
prezenței Sale sfinte vor da pe față același spirit de sacrificiu în pregătirea
locașului în care El să Se poată întâlni cu ei. Ei vor dori să-I aducă Domnului
un dar din tot ce au mai bun. O casă construită pentru Dumnezeu nu trebuie
să fie lăsată împovărată de datorii, căci El este dezonorat prin aceasta. Ar
trebui să se dea cu dărnicie o sumă îndestulătoare pentru realizarea lucrării,
așa încât lucrătorii să poată spune așa cum au spus constructorii sanctuarului:
„Nu mai aduceți daruri”.
Cortul întâlnirii a fost astfel construit, ca să se poată desface în bucăți și
să fie transportat de izraeliți în toate peregrinările lor. Era deci mic, neavând
mai mult de șaptesprezece metri lungime și aproape șase metri în lățime și
înălțime. Lemnul folosit pentru construcție și pentru mobilier era de salcâm,
care era cel mai puțin supus stricăciunii dintre toate celelalte ce se puteau
găsi la Sinai. Pereții erau făcuți din scânduri drepte fixate pe niște picioare de
argint cu ajutorul unor stâlpi și al unor drugi; toate erau acoperite cu aur,
dând construcției înfățișarea de aur masiv. Acoperișul era format din patru
straturi de covoare: primul, partea dinăuntru, fiind de „in subțire, răsucit și
din albastru, purpuriu și cărămiziu ... cu heruvimi lucrați cu măiestrie” (Exod
26, 1), celelalte trei straturi, unul din păr de capră, altul din piei de berbec
vopsite în roșu, iar altul din piei de vițel de mare, aranjate astfel încât să
ofere o desăvârșită apărare.
Clădirea era împărțită în două încăperi, printr-o perdea bogată și
frumos lucrată, prinsă de stâlpi îmbrăcați în aur; iar o perdea asemănătoare
închidea intrarea în prima încăpere. Acestea, ca și covorul acoperitor
dinăuntru, care forma tavanul, erau din culorile cele mai strălucitoare,
364