Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Saul nu putea să se elibereze de simțământul că fiul său era mai iubit
decât el atât de popor, cât și de Dumnezeu. Eliberarea lui Ionatan era o aspră
mustrare a grabei și lipsei de chibzuință a împăratului. Îi stăruia în inimă
presimțirea că blestemele se vor întoarce asupra propriului său cap. N-a mai
continuat războiul cu filistenii, ci s-a întors prost dispus și nemulțumit.
Aceia care își scuză și își îndreptățesc păcatul sunt adesea cei dintâi
care îl mustră și-l condamnă la alții. Ca și Saul, mulți își atrag dizgrația lui
Dumnezeu, dar leapădă sfatul și disprețuiesc mustrarea. Chiar și atunci când
sunt convinși că Domnul nu este cu ei, refuză să vadă în ei înșiși cauza
necazurilor lor. Ei cultivă un duh de mândrie și de laudă de sine, în timp ce
se dedau la judecăți crude și mustrări severe la adresa altora care sunt mai
buni decât ei. Ar fi bine dacă acești oameni, care fac pe judecătorii, ar cugeta
la următoarele cuvinte ale Domnului Hristos: „Căci cu ce judecată judecați,
veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura”. (Matei 7, 2.)
Aceia care caută să se înalțe pe ei înșiși vor fi aduși adesea în situații,
în care să se dovedească adevăratul lor caracter. Așa cum a fost cazul lui
Saul: propria lui purtare a convins poporul că faima imperială și onoarea
regească îi erau mai scumpe decât dreptatea, bunătatea și îndurarea. În felul
acesta, izraeliții și-au dat seama cât de mult au greșit când au lepădat
conducerea pe care le-o dăduse Dumnezeu. Ei l-au schimbat pe profetul
evlavios, ale cărui rugăciuni le aduceau binecuvântarea, pe un împărat care,
în zelul său orb, invoca blestemul asupra lor.
Dacă nu s-ar fi interpus bărbații lui Israel, eliberatorul lor ar fi fost
omorât din porunca împăratului. Cu câtă îndoială trebuie să fi urmat poporul
acela conducerea lui Saul! Cât de amar trebuie să fi fost gândul că el fusese
așezat pe tron chiar prin intervenția lor! Domnul are îndelungă răbdare cu
rătăcirea oamenilor și le oferă prilejul tuturor să-și vadă păcatele și să se lase
de ele; dar, deși uneori s-ar părea că îngăduie ca aceia care disprețuiesc voia
Sa și refuză avertismentele Lui să prospere, cu siguranță că, la timpul
683