Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Natura sa era în armonie cu voința lui Dumnezeu. Mintea sa era capabilă să
înțeleagă lucrurile dumnezeiești. Sentimentele sale erau curate; apetitul și
pasiunile lui erau sub controlul rațiunii. El era sfânt și fericit, purtând chipul
lui Dumnezeu și fiind în perfectă ascultare de voința Sa.
Când a ieșit din mâna Creatorului său, omul avea o statură impozantă și
o simetrie perfectă. Înfățișarea lui purta amprenta sănătății și strălucea de
viață și sănătate. Înălțimea staturii lui Adam era mult mai mare decât a
oamenilor care locuiesc astăzi pe pământ. Eva era puțin mai mică în statură;
totuși, înfățișarea ei era plină de frumusețe. Perechea lipsită de păcat nu purta
nici un veșmânt artificial; ei erau îmbrăcați cu un acoperământ de lumină și
slavă, așa cum poartă îngerii. Atâta vreme cât au trăit în ascultare de
Dumnezeu, acest acoperământ de lumină a continuat să-i înveșmânteze.
După crearea lui Adam, fiecare ființă creată a fost adusă înaintea lui ca
să-și primească numele; el a văzut că fiecăreia îi fusese dat un tovarăș, dar
printre ele „nu și-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească”. (Geneza 2,
20.) Printre toate creaturile pe care Dumnezeu le-a făcut pe pământ, nu era
nici una care să fie deopotrivă cu omul. Și Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca
omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. (Geneza 2, 18.)
Omul n-a fost făcut să trăiască în singurătate; el trebuia să fie o ființă
sociabilă. Fără un tovarăș, frumusețea peisajului și desfătarea activității din
Eden nu putea să ofere adevărata fericire. Chiar comuniunea cu îngerii nu
putea satisface dorința, nevoia de simpatie și tovărășie. Nu era nimeni de
aceeași natură cu el, care să iubească și să fie iubit.
Dumnezeu personal i-a dat lui Adam un tovarăș. El i-a făcut ajutorul
„potrivit pentru el”, un ajutor care să-i corespundă, unul care era potrivit să
fie tovarășul său și care putea fi una cu el în iubire și simpatie. Eva a fost
creată dintr-o coastă luată de la Adam, aceasta însemnând că ea nu trebuia
să-l controleze, să-l stăpânească pe el, care era capul, dar nici să fie călcată în
picioare ca fiind inferioară, ci să stea lângă el ca fiind egali, să fie iubită și
27