Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Duhul Tău cel bun, ca să-i facă înțelepți. N-ai depărtat mana Ta de la gura
lor și le-ai dat apă să-și potolească setea. Patruzeci de ani ai avut grijă să-i
hrănești în pustie și n-au dus grijă de nimic, hainele nu li s-au învechit și
picioarele nu li s-au umflat”. (Neemia 9, 19-21.)
Peregrinarea prin pustie n-a fost poruncită numai ca o pedeapsă rostită
asupra răzvrătiților și cârtitorilor, ci trebuia să slujească la disciplinarea
generației ce avea să vină, pregătind-o pentru intrarea în țara făgăduinței.
Moise le-a spus: „Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe
copilul lui”, „ca să te smerească și să te încerce, ca să-ți cunoască pornirile
inimii și să te vadă dacă ai să păzești sau nu poruncile Lui. Astfel ... te-a lăsat
să suferi de foame și te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoșteai și nici
părinții tăi n-o cunoscuseră, ca să te învețe că omul nu trăiește numai cu
pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului”. (Deuteronom 8, 5.2.3.)
„El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete
înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochilor Lui”. „În
toate necazurile lor, n-au fost fără ajutor și Îngerul care este înaintea Feței
Lui i-a mântuit; El Însuși i-a răscumpărat, în dragostea și îndurarea Lui, și
necurmat i-a sprijinit și i-a purtat în zilele din vechime”. (Deuteronom 32,
10; Isaia 63, 9.)
Cu toate acestea, singurul raport al vieții lor din pustie nu este alcătuit
decât din dovezi ale răzvrătirii lor împotriva Domnului. Răzvrătirea lui Core
a avut ca rezultat nimicirea a paisprezece mii de oameni din Israel. Și au mai
fost cazuri izolate care dovedeau același spirit de dispreț față de autoritatea
divină.
Odată, fiul unei femei israelite și al unui egiptean, unul din mulțimea
pestriță care ieșise împreună cu Israel din Egipt, a părăsit locul său din tabără
și a intrat în partea izraeliților, pretinzând dreptul de a-și ridica acolo cortul.
438