Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Izraeliții nu câștigaseră biruința prin propria lor putere; biruința fusese
cu totul a Domnului; de aceea, ca prime roade ale țării, cetatea, cu tot ce era
în ea, trebuia consacrată ca jertfă lui Dumnezeu. În mintea israeliților trebuia
să se întipărească faptul că la cucerirea Canaanului nu era necesar să lupte
pentru ei înșiși, ci, ca unelte, doar să execute voia lui Dumnezeu și să nu
urmărească proslăvirea și îmbogățirea lor, ci sporirea onoarei lui Iehova,
Împăratul lor. Înainte de cucerire li se dăduse porunca: „Cetatea să fie dată
Domnului spre nimicire, ea și tot ce se află în ea”. „Feriți-vă numai de ceea
ce va fi dat spre nimicire, căci dacă veți lua ceva din ceea ce va fi dat spre
nimicire, veți face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire și o veți
nenoroci.”
Toți locuitorii cetății, cu tot ce era viu acolo, „bărbați și femei, copii și
bătrâni, până la oi, boi și măgari”, trebuia să fie trecuți prin ascuțișul săbiei.
N-au fost cruțate decât credincioasa Rahav și familia ei, ca urmare a
făgăduinței date de iscoade. Cetatea întreagă a fost arsă; palatele și templele
ei, clădirile ei mărețe, cu draperii bogate și ziduri frumos sculptate au fost
date pradă focului. Tot ce nu putea fi nimicit prin foc, „tot argintul și tot
aurul, toate lucrurile de aramă și de fier”, trebuia închinate slujbei de la
sanctuar. Până și pământul pe care stătea cetatea a fost blestemat. Ierihonul
nu mai trebuia să fie rezidit ca fortăreață; asupra oricui ar fi încercat să
clădească din nou zidurile pe care le doborâse la pământ puterea divină s-au
rostit judecăți de pedepsire. Înaintea întregului Israel s-a spus cu solemnitate:
„Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din
nou cetatea aceasta a Ierihonului. Cu prețul întâiului său născut îi va pune
temeliile și cu prețul celui mai tânăr fiu al lui îi va așeza porțile”.
Nimicirea deplină a celor din Ierihon era numai o împlinire a poruncii
date mai înainte prin Moise cu privire la locuitorii Canaanului: „Când ... le
vei bate, să le nimicești cu desăvârșire”. „Dar în cetățile popoarelor acestora,
a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu lași cu viață
530