Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

din averile lor. David își simțise propria sa nevrednicie când adusese
materialele pentru Casa lui Dumnezeu, iar dovezile de credincioșie arătate
prin grabnicul răspuns al fruntașilor împărăției sale, când ei I-au consacrat
Domnului cu inimă voioasă comorile lor și s-au predat în slujba Lui, l-au
umplut de bucurie. Dar Dumnezeu era Cel care îi dăduse poporului Său
această bunăvoință. El trebuia să fie proslăvit, nu omul. El le dăduse
oamenilor bogățiile pământului, iar Duhul Sfânt îi făcuse binevoitori de a
dărui comorile lor pentru templu. Toate erau ale Domnului; dacă iubirea Lui
n-ar fi mișcat inimile oamenilor, zadarnice ar fi fost toate străduințele
împăratului și templul nu s-ar fi putut zidi.
Tot ce primește omul din bogăția lui Dumnezeu este și mai departe al
lui Dumnezeu. Tot ce a dăruit Dumnezeu ca lucruri frumoase și prețioase pe
pământ le sunt date oamenilor pentru a-i pune la încercare -- pentru a sonda
adâncimea iubirii lor pentru El și a aprecierii lor față de îndurările Lui.
Indiferent că sunt comori ale bogăției sau ale intelectului, ele trebuie să fie
depuse ca un dar de bună voie la picioarele lui Isus, Dătătorul, zicând totuși
ca și David: „Totul vine de la Tine, și din mâna Ta primim ce-ți aducem.”
Când a simțit că i se apropie moartea, povara de pe inima lui David era
pentru Solomon și pentru împărăția lui Israel, a cărei prosperitate depindea în
mare măsură de credincioșia împăratului. „A dat îndrumări fiului său,
Solomon, zicând: «Eu plec pe calea pe care merge toată lumea. Întărește-te,
și fii om. Păzește poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umblând în căile
Lui, și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui, și învățăturile Lui, ...
ca să izbutești în tot ce vei face și ori încotro te vei întoarce, și pentru ca
Domnul să împlinească următoarele cuvinte pe care le-a rostit pentru mine:
„Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umblând cu credincioșie înaintea
Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un
urmaș pe scaunul de domnie al lui Israel”».” (1 Împărați 2, 1-4.)
Cele din urmă cuvinte ale lui David, după cum se raportează, sunt o
822