Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

fețele îngrijorate ale tuturor celor din tabără bătrânul citi nevoia lor și, în cele
din urmă, spuse: „Duceți-vă iarăși și cumpărați-ne ceva merinde”.
Iuda a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: «Să nu-mi mai vedeți fața,
dacă fratele vostru nu va fi cu voi». Dacă vrei deci să trimiți pe fratele nostru
cu noi, ne vom pogorî și-ți vom cumpăra merinde. Dar dacă nu vrei să-l
trimiți, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: «Să nu-mi mai vedeți
fața, dacă fratele vostru nu va fi cu voi»”. Văzând că hotărârea tatălui său
începe să se clatine, el mai adăugă: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm
și să plecăm, și vom trăi și nu vom muri, noi, tu și copiii noștri” și s-a oferit
ca zălog pentru fratele său, fiind pentru totdeauna vinovat dacă nu va izbuti
să-l redea pe Beniamin tatălui său.
Iacov nu a mai putut să nu-și dea consimțământul și a poruncit fiilor săi
să se pregătească de călătorie. El le-a poruncit, de asemenea, să ia niște
daruri pentru cârmuitor, din acele lucruri pe care le mai putea da pământul
acela lovit de secetă, și anume „puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii,
smirnă, fisticuri și migdale”, precum și o dublă cantitate de argint. „Luați și
pe fratele vostru”, spuse el, „sculați-vă și întoarceți-vă la omul acela”. Când
fiii săi erau gata de plecare în călătoria lor nesigură, bătrânul tată se sculă și,
ridicându-și mâinile spre ceruri, rosti rugăciunea: „Dumnezeul Cel
Atotputernic să vă facă să căpătați trecere înaintea omului aceluia, și să lase
să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Iar
eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”
Și ei au călătorit din nou până în Egipt și s-au prezentat înaintea lui
Iosif. Când privirea lui a căzut asupra lui Beniamin, fiul propriei sale mame,
el a fost profund mișcat. El și-a ascuns totuși emoția și a poruncit ca să fie
duși în casa sa și să se facă pregătiri ca să ia masa împreună cu el. Când erau
conduși la palatul guvernatorului, frații s-au îngrijorat foarte mult, temânduse
de faptul că erau chemați să dea socoteală pentru argintul aflat în sacii lor.
Ei gândeau că anume fusese pus acolo pentru a se da prilejul să-i facă sclavi.
232