Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 28
Idolatria de la Sinai
Capitol bazat pe textele din Exod 32 până la 34.
În timp ce Moise era absent, pentru poporul Israel a fost un timp de
așteptare și de îndoială. Poporul știa că el se urcase pe munte cu Iosua, că
intrase în norul de o deasă întunecime care putea fi văzut de jos, de pe
câmpie, odihnindu-se pe vârful muntelui, luminat din când în când de
fulgerele prezenței divine. Ei așteptau cu nerăbdare întoarcerea lui. Obișnuiți,
așa cum fuseseră în Egipt, cu reprezentări materiale ale zeilor, fusese greu
pentru ei să-și pună încrederea într-o Ființă nevăzută și, de aceea, ajunseră să
se sprijine pe Moise pentru susținerea credinței lor. Dar acum el le era luat.
Zi după zi și săptămână după săptămână au trecut, iar el tot nu s-a înapoiat.
Cu toate că norul se vedea încă, multora din tabără li se părea că fuseseră
părăsiți de conducătorul lor sau că acesta fusese ars de focul mistuitor.
În decursul acestei perioade de așteptare, pentru ei a fost un timp în
care să cugete la Legea lui Dumnezeu pe care o auziseră și să-și pregătească
inimile spre a primi și alte descoperiri pe care El ar fi putut să li le dea. Dar
ei nu aveau prea mult timp pentru această lucrare. Dacă ar fi căutat în felul
acesta o mai clară înțelegere a cerințelor lui Dumnezeu și dacă și-ar fi umilit
inimile înaintea Lui, ar fi fost apărați de ispită. Dar ei n-au făcut lucrul acesta
și, în scurt timp, au devenit nepăsători, neatenți și călcători ai legii. În mod
deosebit, acesta a fost cazul cu gloata cea pestriță. Ei erau nerăbdători să
pornească spre țara Făgăduinței -- țara unde curge lapte și miere. Pământul
acela bun le-a fost făgăduit numai cu condiția ascultării, dar ei pierduseră din
vedere acest lucru. Au fost unii care au dat ideea să se înapoieze în Egipt,
dar, fie că mergeau înainte spre Canaan, fie înapoi în Egipt, masa poporului
era hotărâtă să nu-l mai aștepte pe Moise.
331