Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

soarelui și ploaie în timpul semănatului și secerișului și că toate câte le aveau
erau de la El, iar ei erau rânduiți numai ca administratori ai bunurilor Sale.
Când se adunau la cortul întâlnirii, încărcați cu cele dintâi roade din țarini,
livezi și vii, bărbații lui Israel recunoșteau public bunătatea lui Dumnezeu.
Când preotul primea darurile, dăruitorul, ca și cum ar fi fost în fața lui
Dumnezeu, zicea: „Tatăl meu era un arameu pribeag”, și apoi descria
rămânerea în Egipt și necazurile din care i-a scos Dumnezeu „cu mână tare și
cu braț întins, cu arătări înfricoșătoare, cu semne și minuni”. Și mai zicea:
„El ne-a adus în locul acesta și ne-a dat țara aceasta, țară în care curge lapte
și miere. Acum iată, aduc cele dintâi roade din rodurile pământului pe care
mi l-ai dat Tu, Doamne”. (Deuteronom 26, 5.8.11.)
Contribuțiile cerute de la evrei pentru scopuri religioase și de
binefacere se ridicau aproape la un sfert din veniturile lor. S-ar fi putut
aștepta ca o așa grea impunere să aducă poporul la sărăcie, dar sincera
ascultare de aceste rânduieli era, din contră, o condiție a bunăstării lor. „Voi
mustra pentru voi pe cel ce mănâncă și nu vă va nimici roadele pământului și
vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre.... Toate neamurile vă vor ferici
atunci, căci veți fi o țară plăcută, zice Domnul oștirilor”. (Maleahi 3, 11.12.)
Urmările reținerii de la lucrarea lui Dumnezeu, chiar și numai a
darurilor de bună voie, s-au arătat lămurit în zilele profetului Hagai. După
întoarcerea din robia babiloniană, iudeii s-au apucat să rezidească templul și
o secetă grozavă, care i-a adus în adevărată lipsă, i-a făcut să creadă că e cu
neputință să termine clădirea templului. „N-a venit încă vremea pentru
zidirea din nou a Casei Domnului” -- ziceau ei. Dar li s-a trimis un cuvânt
prin profetul Domnului: „Dar pentru voi a venit oare vremea ca să locuiți în
case căptușite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată? Așa vorbește acum
Domnul oștirilor: «Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănați
mult și strângeți puțin, mâncați, și tot nu vă săturați, beți și tot nu vă potoliți
setea, vă îmbrăcați și tot nu vă este cald; și cine câștigă o simbrie, o pune
într-o pungă spartă!»” (vezi Hagai 1), cauza fiind următoarea: „«Vă așteptați
572