Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

deosebească de națiunile înconjurătoare. Mulți priveau cu îngrijorare la
starea poporului care era tot mai mult infectat de nelegiuire și nereligiozitate.
Exemplul conducătorului lor suprem exercita o influență cuprinzătoare; pe
bună dreptate putea să plângă poporul, pentru că Samuel, profetul Domnului,
murise.
Națiunea îl pierduse pe întemeietorul și conducătorul școlilor sfinte; dar
aceasta nu era totul; îl pierduseră pe acela la care oamenii erau obișnuiți să
meargă cu marile lor dureri, acela care continuu mijlocea la Dumnezeu
pentru tot ce era mai bine pentru interesele lor. Rugăciunile de mijlocire ale
lui Samuel oferiseră un simțământ de siguranță deoarece „mare putere are
rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. (Iacov 5, 16.) Poporul simțea acum
că Dumnezeu îl părăsește. Se părea că împăratul era aproape nebun.
Dreptatea era sucită, ordinea era schimbată în haos.
Chiar în timpul când națiunea era frământată de lupte interne, când
sfatul pașnic și temător de Dumnezeu al lui Samuel era mai necesar decât
oricând, Dumnezeu i-a dat odihnă servului Său înaintat în vârstă. Amare erau
gândurile israeliților când priveau îndelung la locul acela liniștit unde se
odihnea el și când se gândeau la nebunia pe care o săvârșiseră când l-au
lepădat de a mai fi cârmuitor; căci el stătuse într-o legătură atât de strânsă cu
Cerul, încât părea că legase întregul Israel de tronul Domnului. Samuel îi
învățase să-L iubească pe Dumnezeu și să asculte de El; dar acum, când era
mort, își dădeau seama că fuseseră lăsați la bunul plac al unui împărat care se
unise cu Satana și care urma să despartă poporul de Dumnezeu și de cer.
David n-a putut să fie prezent la înmormântarea lui Samuel; dar el a
simțit durerea atât de adânc și atât de jalnic, cum numai un fiu sincer poate să
simtă pentru tatăl său iubit. El știa că moartea lui Samuel mai rupsese o
legătură care frâna oarecum purtarea lui Saul și el se simțea și mai puțin în
siguranță decât pe vremea când trăia profetul. În timp ce atenția lui Saul era
reținută de doliul pentru moartea lui Samuel, David a folosit ocazia pentru a
726