Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

Capitolul 39
Cucerirea Basanului
Capitol bazat pe textele din Deuteronom 2; 3, 1-11.
După trecerea spre miazăzi de Edom, izraeliții au mers spre
miazănoapte și din nou și-au îndreptat fețele spre pământul făgăduit. Drumul
lor ducea acum peste un podiș mare, înalt, peste care bătea un vânt răcoritor
și înviorător dinspre înălțimi. Era o schimbare binevenită după valea arsă de
soare prin care trecuseră și ei înaintau voioși și plini de nădejde. După ce au
trecut pârâul Zered, au mers spre răsărit de ținutul Moab deoarece li se
dăduse porunca: „Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el; căci
nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui: «Arul l-am dat în stăpânire
copiilor lui Lot»”. (Deuteronom 2, 9.) Aceeași poruncă li se dăduse cu
privire la amoniți, care erau și ei urmași ai lui Lot.
Tot urcând spre miazănoapte, oștile lui Israel au ajuns curând în țara
amoriților. Poporul acesta puternic și războinic pusese mâna mai întâi pe
partea de miazăzi a Canaanului; dar cum numărul lor crescuse, au trecut
peste Iordan și au făcut război cu moabiții și au ajuns stăpâni pe o parte din
pământul lor. Aici s-au colonizat și și-au exercitat nestingheriți domnia pe tot
ținutul, de la Arnon până la Iaboc. Drumul către Iordan, pe care doreau
izraeliții să meargă, ducea de-a dreptul prin ținutul acesta și Moise îi trimise
o solie prietenoasă lui Sihon -- împăratul amoriților -- în capitală: „Lasă-mă
să trec prin țara ta; voi ținea drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici
la stânga. Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca, și să-mi
dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec
cu piciorul”. (Deuteronom 2, 27.28.) Li s-a răspuns printr-un refuz hotărât; și
întreaga oștire a amoriților a fost chemată să se împotrivească trecerii noilor
veniți. Această oștire grozavă i-a umplut de spaimă pe izraeliți, care erau slab
467