Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

iar acela care nu-și dă seama de primejdia în care se află și nu caută cu toată
hotărârea scăpare în locul de veșnică adăpostire va cădea pradă pierzătorului.
Prizonierul care părăsea vreodată cetatea de scăpare era lăsat în mâinile
răzbunătorului sângelui. În felul acesta, poporul era învățat să umble pe calea
prevăzută de înțelepciunea infinită pentru siguranța lui. În același fel, nu e
îndeajuns ca păcătosul doar să creadă în Hristos în vederea iertării păcatelor
sale, ci trebuie și să rămână în El, prin credință și ascultare. „Căci, dacă
păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu rămâne nici o
jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui
foc care va mistui pe cei răzvrătiți”. (Evrei 10, 26.27.)
Două dintre semințiile lui Israel, Gad și Ruben, și o jumătate a
seminției lui Manase își primiseră moștenirea înainte de a fi trecut Iordanul.
Pentru un popor de păstori, podișurile întinse și pădurile bogate ale
Galaadului și Basanului ofereau pășuni cuprinzătoare pentru turmele și
cirezile lor, care constituiau o atracție ce nu se afla nici în Canaan. Întrucât
cele două seminții și jumătate doreau să se așeze acolo, se îndatoraseră să
dea partea lor de oameni înarmați care să-i însoțească pe frații lor de dincolo
de Iordan, pentru a le da ajutor în războaie până ce și aceștia vor fi intrat în
moștenirea lor. Ei își împliniseră cu credincioșie făgăduința. Când cele zece
seminții au pătruns în Canaan, „fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din
seminția lui Manase ... aproape patruzeci de mii de bărbați, pregătiți de
război, au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpia Ierihonului”.
(Iosua 4, 12.13.) Ani de-a rândul, ei luptaseră plini de curaj alături de frații
lor. Acum venise momentul să se întoarcă la pământurile lor. Și, întrucât se
uniseră cu frații lor la luptă, avuseseră parte și de pradă, întorcându-se astfel
la corturile lor „cu mari bogății” și „cu foarte multe turme și cu o mare
mulțime de argint, de aur, de aramă, de fier și de îmbrăcăminte”, pe care
trebuia să le împartă cu aceia care rămăseseră lângă familii și turme.
Urma ca ei să locuiască la oarecare depărtare de sanctuarul Domnului
560