Patriarhi şi profeţi - Ellen G. White

supuși rămâneau nepedepsite dacă erau săvârșite de conducători. Monarhul
nu avea obligația de a exercita aceeași stăpânire de sine ca supușii săi. Toate
acestea urmăreau să slăbească simțământul lui David cu privire la gravitatea
nespus de mare a păcatului. Și, în loc să se sprijine în umilință pe puterea lui
Dumnezeu, el a început să se încreadă în propria sa înțelepciune și putere.
Din momentul în care Satana izbutește să despartă sufletul de Dumnezeu,
unicul Izvor al puterii, el încearcă să trezească dorințele nesfinte ale naturii
firești a omului. Lucrarea vrăjmașului nu se face pe neașteptate; la început,
nu este bruscă, nici bătătoare la ochi, ci este o tainică subminare a citadelei
principiului. Începe în lucruri care par a fi mărunte -- neglijența de a fi sincer
cu Dumnezeu și de a te sprijini în totul numai pe El, dispoziția de a urma
obiceiurile și practicile lumii.
Înainte de a se termina războiul cu amoniții, David, lăsând comanda
armatei în seama lui Ioab, s-a întors la Ierusalim. Sirienii se supuseseră deja
lui Israel, iar înfrângerea deplină a amoniților părea sigură. David era
înconjurat de roadele victoriei și de onorurile cârmuirii lui capabile și
înțelepte. Tocmai acum, când se afla în momente de relaxare și neveghere,
ispititorul a folosit ocazia pentru a-i ocupa mintea. Faptul că Dumnezeu și-l
apropiase pe David atât de mult și dovedise atâta îndurare față de el ar fi
trebuit să fie cel mai puternic îndemn pentru a-și păstra caracterul neîntinat.
Dar când, în momente de răgaz și siguranță personală, a întrerupt legătura cu
Dumnezeu, David a cedat în fața lui Satana și a adus asupra sufletului său
pata vinovăției. Tocmai el, conducătorul națiunii, rânduit de Cer, ales de
Dumnezeu pentru a aplica Legea Sa, a nesocotit preceptele ei. El, care ar fi
trebuit să fie groaza făcătorilor de rele, le-a întărit mâna prin propriile sale
fapte.
În mijlocul primejdiilor vieții de mai înainte, în conștientă curăție de
inimă, David a putut să încredințeze cazul său în mâna lui Dumnezeu.
Domnul l-a călăuzit în siguranță peste nenumăratele curse întinse înaintea
lui. Dar acum, vinovat și nepocăit, n-a cerut ajutor și îndrumare din partea
783